dr.ing. Liviu Prună
1
COTAREA ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL
Definiţie:
Cotarea este operaţia prin care se indică pe desen toate dimensiunile necesare
execuţiei piesei.
Principiile şi metodele generale de executare a cotării, aplicabile desenelor tehnice din
toate domeniile (arhitectură, construcţii, mecanic etc.), sunt prevăzute în standardul SR ISO
129:1994.
1. Elementele cotării
Elementele
cotării
sunt: cota, linia de cotă, liniile
ajutătoare de cotă, liniile de
indicaţie, extremitatea liniei de
cotă şi punctul de origine.
1.1 Cota
Definiţie:
Cota
este
valoarea
numerică a unei dimensiuni,
înscrisă pe desen direct sau prin
linii, simboluri şi note.
Cotele
se
înscriu
deasupra liniei de cotă, la o
distanţă de 1…2 mm de acestea şi, de preferinţă, către mijlocul locul lor. Pentru scrierea
cotelor se folosesc cifre arabe a căror dimensiune se alege din şirul de valori nominale ale
scrierii standardizate, dar nu mai mici de 3,5mm.
1.2 Linia de cotă
Definiţie:
Linia de cotă este linia deasupra căreia se înscriu valorile numerice ale cotelor.
Aceasta se trasează cu linie
continuă subţire, paralelă cu linia de
contur a proiecţiei piesei şi, la o
distanţă de minim 7mm de acesta.
Linia de cotă se execută şi sub
forma unor arce de cerc în cazul
cotării
dimensiunilor
unghiulare
(figura 2) sau, în cazul cotării
lungimii arcelor de cerc (figura 3).
Figura 1 Elementele cotării
Figura 2 Cotarea
unei
dimensiuni
unghiulare
Figura 3 Cotarea lungimii
arcelor de cerc
Cotarea în desenul tehnic industrial
2
Linia de cotă
este
prevăzută
la
ambele
capete
cu
săgeţi
(Figura 1),
bare sau combinaţii
de puncte cu săgeţi
(Figura 4).
Linia de cotă
poate avea săgeată
doar
la un singur
capăt când se cotează
razele
de
curbură
(figura 5). În acest
caz celălalt capăt este poziţionat în centrul razei, centru care poate fi balustrat, ca în exemplul
nostru, sau nu.
Linia de cotă poate fi frântă în cazul cotării