7
PrefaĠă
Muzica a constituit dintotdeauna un mod de exprimare
a aspiraĠiilor umane, reflectând viaĠa în forme multiple, re-
prezentând un mijloc de comunicare afectivă între oameni.
„Fără muzică viaĠa noastră ar fi o rătăcire”, scria Friede-
rich Nietzsche.
EvoluĠia muzicii de-a lungul timpului reprezintă un
proces continuu, deosebit de complex. Marile creaĠii ale
muzicienilor din toate timpurile nu pot fi desprinse din con-
textul general, social-istoric în care apar, ele constituindu-
se în momente distincte de sinteză a unor acumulări succe-
sive, de îmbogăĠire úi extindere prin inovaĠii cutezătoare,
problemele úi mai ales soluĠiile purtând pecetea geniului
creator al omului. În acest context, procesul creaĠiei muzi-
cale de la sfârúitul secolului al XIX-lea este unul dintre cele
mai complexe fenomene din întreaga istorie a muzicii, atât
sub aspectul cantităĠii úi calităĠii creaĠiilor, cât mai ales sub
aspectul semantic al înnoirii gramaticilor compoziĠionale.
Sfârúitul de secol XIX (aproximativ 1870-1915) a fost
o perioadă de mari efervescenĠe estetice úi stilistice, în care
evenimentele artistice s-au succedat úi s-au interferat cu re-
peziciune într-o aglomerare continuă, iar creaĠia muzicală a
surprins prin tendinĠele tot mai accentuate de amplificare a
procesului diversificărilor stilistice, al înnoirilor.
Prefata
Traditie si innoire in muzica europeana la sfarsitul secolului al XIX-lea
Ciochina Paula
www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com
8
În dubla ipostază de profesor de canto úi interpret,
am conútientizat că nu este posibilă o abordare adecvată a
structurii esenĠiale a cântului, atât în contextul întregului
proces cultural muzical, cât úi al înĠelegerii diferitelor sti-
luri úi moduri de interpretare, fără o viziune istorică menită
a se integra în ecuaĠia educării muzicale a noilor generaĠii.
În cadrul formelor de expresie muzicale úi artistice cântul,
după cum afirma Consuelo Rubio de Uscătescu, este „o
manieră specifică omului… de a da formă poetică sentimen-
telor sale ú