Alexandru Vlahuta - Iubire.pdf

Loading ...
Global Do...
News & Politics
           	

	
	


	




NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele edi\iei de fa\[ sunt reproduse dup[:
A l e x a n d r u  V l a h u \ [. Scrieri alese. Vol. I, III.
Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note, comentarii =i
bibliografie de Valeriu R`peanu. Colec\ia “Scriitori
rom`ni”. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1963—
1964.
A l e x a n d r u  V l a h u \ [. Iubire. Poezii. Prefa\[ de
George Sanda. Colec\ia “B.P.T.” Editura pentru litera-
tur[, Bucure=ti, 1965.
A l e x a n d r u  V l a h u \ [ . Poezii. Antologie, postfa\[
=i bibliografie de Ion Roman. Seria “Arcade”. Editura
Minerva. Bucure=ti, 1974.
A l e x a n d r u  V l a h u \ [ . Scrieri alese. Vol. I—II.
Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, tabel cronologic, note,
comentarii, indici =i bibliografie de Valeriu R`peanu. Edi-
tura "+tiin\a". Chi=in[u, 1992.
Alexandru Vlahu\[. Pictorul N. I. Grigorescu. Via\a
=i opera lui comentat[ de I. D. +tef[nescu. Edi\ia a II-a.
Editura "Scrisul Rom`nesc". Craiova, 1939.
Textele, cu unele excep\ii privind particularit[\ile de
limb[ =i stil ale autorului, respect[ normele ortografice
]n vigoare.
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975-904-38-6
      © «LITERA», 1997
CZU 859.0–8
V 78
3
TABEL CRONOLOGIC
1858 5 septembrie }n satul Ple=e=ti, jude\ul Tutova (ast[zi comuna Ale-
xandru Vlahu\[, raionul B`rlad, regiunea Ia=i), se na=te A. Vla-
hu\[.
1867 Intr[ ]n clasa ]nt`i primar[.
1871 Intr[ ]n clasa ]nt`i a liceului din B`rlad.
1875 Promoveaz[ clasa a IV-a de liceu.
1878 Termin[ liceul din B`rlad.
20 iulie Se c[s[tore=te cu Ida Pagano, fiica profesorului s[u de
limba italian[.
1879 Trece examenul de bacalaureat la Bucure=ti.
1879 octombrie Se afl[ la Bucure=ti, a=tept`nd rezultatul concursului
pentru postul de institutor la T`rgovi=te. “Toat[ ziua stau ]n
bibliotec[... Citesc mult — pricep pu\in — =i re\in =i mai pu\in”
(vezi scrisoarea c[tre N. Petra=cu).
Se ]nscrie la Facultatea de drept. Promoveaz[ trei examene, din
cele cinci cerute, ]n iunie 1881, la 21 aprilie 1882 =i la 1 aprilie
1883.
Noiembrie Se stabile=te la T`rgovi=te.
1880 22 ianuarie Pred[ primele ore de limba latin[ =i rom`n[ la Gim-
naziul “V[c[rescu” din T`rgovi=te.
Aprilie }i apar primele poezii ]n “Convorbiri literare”.
5 noiembrie S-a n[scut Mihail Sadoveanu.
4
1881
ianuarie R[spunde la scrisoarea lui I. Negruzzi, ar[t`nd c[ este
de acord cu observa\iile acestuia asupra poeziilor care nu au
fost publicate =i nici nu s-au p[strat: Am cerut feti\ei ap[ =i
Bra\e de schij[.
24 mai Apare la T`rgovi=te ziarul “Armonia”. }n primul num[r,
Vlahu\[ public[, sub semn[tura A.V., articolele Banul =i Paralela.
27 septembrie Figureaz[ ]n comitetul de conducere al ziarului
“Armonia”.
20 octombrie Este numit profesor la =coala divizionar[ de la
M`n[stirea Dealului.
}ntre 1 februarie =i 1 septembrie apar cele patru Scrisori ale lui
Mihai Eminescu.
1882 6 mai “Dup[ un an aproape de t[cere”, trimite lui Iacob Negruzzi
poezia Scrisoare c[tr[ un b[tr`n.
2 august Pleac[ ]n Moldova.
4—8 septembrie Ia parte la Congresul studen\ilor, care a avut
loc la Bac[u, =i \ine conferin\a Schi\e literare, nep[strat[.
10 noiembrie Consiliul permanent al jude\ului D`mbovi\a ]l des-
tituie, cu majoritate de voturi, din postul de profesor la gimna-
ziu, pentru atacurile sale ]mpotriva moravurilor ]naltei societ[\i
din T`rgovi=te.
23 decembrie “Armonia" anun\[ c[ Vlahu\[ a ]mbr[\i=at cariera
de avocat.
1883 5 ianuarie Pledeaz[ ]n fa\a Cur\ii cu juri din T`rgovi=te primul
s[u proces.
}ncep`nd din iulie, se afl[ timp de patru luni la Gala\i. Public[
articole =i schi\e ]n ziarul “Gala\i”.
Aprilie Apare Luceaf[rul de Mihai Eminescu.
1884
iunie }l vede pe Eminescu =i ]ncearc[ s[-l ]nduplece s[ plece la
\ar[ pentru un timp, dar f[r[ rezultat.
Decembrie Se afl[ la Ia=i, unde st[ trei zile cu Eminescu. Asist[
acolo la o reprezenta\ie a Scrisorii pierdute, care “e cumplit de
prost jucat[ =i totu=i place publicului”.
5
1885 3 ianuarie Divor\eaz[ de Ida Pagano.
Martie Particip[ la Congresul didactic de la Ia=i.
Din iulie p`n[ ]n septembrie se afl[ la Dobrov[\, de unde tri-
mite “Convorbirilor literare” dou[ “]ncerc[ri”.
Noiembrie }ncepe colaborarea la “Epoca” (din primul num[r) cu
nuvela Vi=an.
1886 aprilie |ine la Ateneu conferin\a Mi=carea literar[.
Aprilie Face o c[l[torie la Constantinopole. Apare primul volum
al lui Alexandru Vlahu\[, Nuvele.
1887 Public[ ]n “Lupta” din 25 ianuarie o scrisoare-apel pentru Emi-
nescu =i se g`nde=te s[ organizeze un turneu de conferin\e prin
\ar[.
27 martie (8 aprilie) A. Roman propune Academiei s[ resping[
de la premiul “Eliade R[dulescu” volumul de Nuvele de A. Vla-
hu\[. Volumul este respins.
Decembrie Apare primul volum de poezii al lui Vlahu\[. Apare
primul num[r din “Revista nou[”, condus[ de B.-P. Hasdeu. De
la ]nt`iul num[r =i p`n[ ]n martie 1891 Vlahu\[ este redactor al
revistei.
1888 14 martie Se c[s[tore=te cu Margareta Dona. Asist[ la Craiova
la festivalul Miron Costin (cu dr. Urechi[ =i Delavrancea). Pre-
zint[ volumul Poezii la premiul Academiei. Raportor: B.-P. Has-
deu. Acesta cite=te raportul ]n 13 aprilie, “se pronun\[ ]n favoarea
t`n[rului poet =i cere premierea lui”. Premiul nu i se acord[
]ns[ lui Vlahu\[.
1889 15 iunie }nceteaz[ din via\[ Mihai Eminescu.
30 decembrie }nceteaz[ din via\[ Ion Creang[.
1891 martie Proiecteaz[ o viitoare revist[.
1892 7 ianuarie Trimite lui Paul Bujor poezia cunoscut[ sub titlul
Unde ni sunt vis[torii?...
12 martie |ine la Ateneu conferin\a Curentul Eminescu, la
sf`r=itul c[reia recit[ poezia Unde ni sunt vis[torii?... }n aceea=i
6
lun[ a ap[rut bro=ura Curentul Eminescu =i o poezie nou[. Se
]ngrije=te de publicarea operelor lui Gherea: “Volumul II al lui
Gherea apare peste o s[pt[m`n[; sunt la coala a 18-a”.
8 octombrie }ncepe coresponden\a cu Dumitru Kiriac, aflat pe
atunci la Paris. Coresponden\a va dura, cu ]ntreruperi, trei ani.
}l recomand[ pe Nicolae Iorga lui Kiriac: “Pe la ]nceputul lui
noiembrie ]\i va veni =i Iorga. Vezi nu uita de ce \i-am spus.
Cultiv[-l, c[-i b[iat bun”.
Apare volumul de proz[ Din goana vie\ii.
Octombrie =i lunile urm[toare Depune o munc[ neobosit[ pentru
acordarea unei burse lui Dumitru Kiriac.
Apare edi\ia a doua a poeziilor lui Vlahu\[, sub titlul Poezii.
1893 7 martie |ine la Ateneu conferin\a Onestitatea ]n art[.
18 aprilie Are loc =ez[toarea pentru ajutorarea lui Dumitru Ki-
riac. “Dac-am v[zut =i-am v[zut c[ nu c`nt[ nime cu noi, am
c`ntat singuri. Am c`ntat pe ieftin. Lumea a fost foarte mul\umit[
=i noi ni\el.” Vlahu\[ cite=te cu acest prilej introducerea =i pri-
ma parte a poemului Iubire.
Apare “Literatur[ =i =tiin\[”, publica\ie semestrial[, condus[
de C. Dobrogeanu-Gherea, la care a colaborat =i Vlahu\[.
9 martie I. Vulcan ]l propune pe A. Vlahu\[ membru corespon-
dent al Academiei. }ntrune=te unanimitate de 8 voturi ]n sec\ia
literar[.
23 martie D. Sturza, secretar al Academiei, arat[ c[ Vlahu\[ nu
a trimis nici un r[spuns, ]ns[ a publicat o scrisoare de refuz ]n
Constitu\ionalul din 16/28 martie. }n urma discu\iilor, Vlahu\[
este considerat neales =i locul vacant: “}n urma succesului de la
Ateneu, m-au ales membru corespondent al Academiei =i-am re-
fuzat =i mi-am sculat o lume ]mpotriva mea” (scrisoare c[tre
Kiriac).
Iunie Apare volumul Balade =i idile de George Co=buc.
Octombrie Lucreaz[ la romanul Dan =i ]l trimite la tipar. “Mi-
am pus romanul sub pres[, de=i nu l-am ispr[vit: lucrez zi =i
7
noapte, m-am retras de la “Sf. Gheorghe”, ca s[ pot scri mai ]n
r[gaz.”
15 octombrie Proiecteaz[ o revist[ s[pt[m`nal[ cu dr. Urechi[.
28 noiembrie Apare “Viea\a”. Director: Vlahu\[ =i dr. Urechi[
(ultimul p`n[ la 5.III.1895).
Noiembrie Apare romanul Dan.
1894
ianuarie Apare volumul Poezii vechi =i nou[. }ncepe s[ colaboreze
la “Gazeta s[teanului”.
Martie Apare volumul Din goana vie\ii, edi\ia a III-a.
Decembrie Apare volumul Un an de lupt[.
1895 12 martie R[m`ne singur director al revistei “Viea\a”.
Mai Apare volumul Icoane =terse (Nuvele =i amintiri). Petrece
vara la Agapia, unde st[ p`n[ la 1 septembrie.
Octombrie Apare volumul de poezii Iubire.
1895—1896 Particip[ la seratele cercului “Amicii literaturii =i artei
rom`ne”, organizate de arhitectorul Ion Mincu. La aceste serate
mai iau parte: Nicolae Grigorescu, I. L. Caragiale, Delavrancea,
C. Nottara, compozitorul Gh. Stephanescu, sculptorul Ion Geor-
gescu.
1896 28 ianuarie Apare ultimul num[r al revistei “Viea\a”.
4 martie Divor\eaz[ de Margareta Dona.
Apare volumul de proz[ }n v`ltoare.
1897 Apare edi\ia a doua a volumului de poezii Iubire ]n “Biblioteca
pentru to\i”.
Prezint[ la Academie volumul }n v`ltoare. Raportor: A. Naum.
Nu i se acord[ premiul, pentru c[ refuzase titlul de membru
corespondent al Academiei.
1898 1 martie Adreseaz[ ]nv[\[torilor din ]ntreaga \ar[ un apel, ce-
r`ndu-le s[-i furnizeze informa\iile necesare pentru alc[tuirea
unei c[r\i intitulate Geografia pitoreasc[ a Rom`niei. (Scrisoa-
rea se public[ ]n “Gazeta s[teanului” din 5 martie 1898.)
8
1899 Apare volumul Clipe de lini=te.
Apare volumul Poezii. Edi\ie complet[.
1900 Se prezint[ la premiul “N[sturel Herescu” al Academiei Rom`ne
cu volumul Clipe de lini=te. Raportul, favorabil, este sus\inut de
A. Naum. I se acord[ premiul numai dup[ a doua votare, deoarece
la prima nu ]ntrunise dec`t majoritatea simpl[.
21 aprilie Se cite=te ]n =edin\a Academiei scrisoarea de mul\umire
a lui Vlahu\[ pentru premiul “N[sturel Herescu”, acordat volu-
mului Clipe de lini=te.
1901 Lucreaz[, ]mpreun[ cu Co=buc, la seria c[r\ilor de citire pentru
=colile primare.
Octombrie Apare Rom`nia pitoreasc[.
2 decembrie Apare “Sem[n[torul”. Directori: A. Vlahu\[ =i
G. Co=buc.
30 decembrie Se deschide expozi\ia “Grigorescu”, pe care Vlahu\[
o viziteaz[, cump[r`nd c`teva tablouri.
1902 Aprilie Apare a doua edi\ie din Rom`nia pitoreasc[.
1 iulie Apare la Budapesta revista "Luceaf[rul".
Vara: Termin[ numai prima parte din seria c[r\ilor de citire
pentru Editura Socec. Prezint[ Rom`nia pitoreasc[ pentru pre-
miul Academiei. Votul are loc la 8 aprilie. Cartea este premiat[
cu 18 voturi pentru, 3 contra.
P`n[ ]n iulie 1918 referendar la Casa +coalelor.
Iunie Merge la Buz[u, cu Nicolae Grigorescu, la b`lciul “Dr[-
gaica”.
Iulie Continu[ s[ lucreze la c[r\ile de citire.
Octombrie Este semnalat[ Cartea de citire (Partea 1), pentru
clasele secundare, de A. Vlahu\[ =i G. Co=buc.
20 decembrie Ultimul num[r al “Sem[n[torului”, care mai are
pe copert[ numele luiss Vlahu\[.
1904 Apare volumul Poezii—1880—1904.
Toamna Caragiale, ]mpreun[ cu familia, p[r[se=te \ara =i se
stabile=te pentru tot restul vie\ii la Berlin.
9
1905
ianuarie Se afl[ la Constan\a.
Aprilie Vlahu\[ se c[s[tore=te cu Alexandrina Ruxanda G`lc[.
Locuie=te ]n Calea Victoriei nr. 203. Aici se ]nt`lneau adesea
Delavrancea, Caragiale, Co=buc, Dobrogeanu-Gherea, Nicolae
Grigorescu, Jean Steriadi, Octavian Goga. Aici a fost invitat =i
acad. Victor Eftimiu, aflat atunci la ]nceputul carierei sale lite-
rare.
Prezint[ Academiei volumul Poezii pentru Marele Premiu “N[s-
turel”. }n =edin\a din 6 aprilie 1905 este respins.
Merge la B`rlad =i Ple=e=ti cu Paul Bujor.
Apare cea de-a doua serie a ziarului “Rom`nia muncitoare”.
1906 martie Apare la Ia=i primul num[r al revistei “Via\a rom`neasc[”,
]n care Vlahu\[ public[ nuvela Datorii vechi.
C[l[torie ]n Ardeal, la Sibiu, pentru a fi na=ul lui Octavian Goga.
1907 sf`r=itul lunii februarie Pe mo=ia Fl[m`nzi, din nordul Moldo-
vei, izbucne=te r[scoala \[r[neasc[ ce avea s[ cuprind[ apoi ]n-
treaga \ar[.
1907 mai }n “Via\a rom`neasc[” apare poezia 1907.
Iulie La C`mpina ]nceteaz[ din via\[ pictorul Nicolae Grigores-
cu. Vlahu\[ =i Delavrancea iau parte la ]nmorm`ntare.
1908
iunie Se afl[ la Paris.
         August C[l[tore=te prin Italia.
Octombrie }mpreun[ cu Co=buc, Sadoveanu =i Bogdan-Duic[, face
parte dintr-o comisie pe l`ng[ administra\ia Casei +coalelor,
pentru a se ocupa de dezvoltarea bibliotecilor din =colile rurale.
Apare volumul Din durerile lumii.
Apare volumul Din trecutul nostru.
1909 Apare volumul Poezii—1880—1908. Prezint[ Din trecutul nostru
la premiile Academiei. Lucrarea este respins[.
Apare volumul File rupte. Asist[ ]n sala Ateneului Rom`n la un
concert dat de George Enescu.
1910 octombrie Apare volumul Pictorul N. I. Grigorescu.
10
Februarie Caragiale este oaspetele lui Vlahu\[.
Mai Caragiale este din nou oaspetele lui Vlahu\[.
Decembrie Se afl[ la Paris.
1911 Apare volumul La gura sobei.
16 octombrie S-a dezvelit la Gala\i bustul lui Mihai Eminescu,
lucrarea sculptorului Fr. Storck. Cu acest prilej au vorbit D.
Anghel, I. A. Bassarabescu, N. Iorga. Vlahu\[ a trimis urm[toa-
rea scrisoare: “Nu am dec`t cuvinte de laud[ pentru frumoasa
d-voastr[ fapt[. +i dac[ nu voi fi acolo ]n ziua c`nd ve\i dezveli
chipul de marmor[ al marelui Eminescu, nu va ]nsemna c[ sufle-
tul meu nu s[rb[tore=te, ]mpreun[ cu d-voastr[, =i cu aceea=i
ad`nc[ evlavie, pe cel mai nobil reprezentant al neamului rom`-
nesc ]n fa\a veacurilor viitoare” (apud "Ilustra\iunea rom`n["
an.1, noiembrie 1911, p. 101).
Iarna “Caragiale =i Vlahu\[ au venit ]n Ia=i ]n vizit[ la «Via\a
rom`neasc[»” (M. Sevastos, Amintiri de la “Via\a rom`neasc[”,
p. 100—101).
1912 4 februarie }ncepe colaborarea la “Flac[ra”, cu poezia Noapte de
iarn[.
20 februarie Anun\[ c[ se va muta la \ar[ =i c[ de aceea vinde
tablourile lui Grigorescu, pe care “le ap[r ]mpotriva nevoilor
mele =i cu din ce ]n ce mai hot[r`t[ ]nd`rjire le ap[r ]mpotriva
cump[r[torilor boga\i”. Mai ]nt`i Vlahu\[ oferise aceste tablo-
uri spre v`nzare statului, care ]ns[ refuz[ achizi\ionarea lor.
9 iunie Moare subit, la Berlin, I. L. Caragiale.
14 iunie Ia parte la ]nmorm`ntarea lui Caragiale, ]mpreun[ cu
Delavrancea, Cerna, Paul Zarifopol, Dobrogeanu-Gherea. Se re-
trage la Dragosloveni.
Septembrie Trimite o telegram[ de simpatie cu prilejul s[rb[toririi
a 60 de ani de via\[ lui Ion Mincu, “cel mai mare =i mai nedrep-
t[\it arhitect rom`n”.
6 decembrie Moare arhitectul Ion Mincu.
}ntre 14 =i 17 decembrie se afl[ la Bucure=ti.
11
1913 mai C[l[tore=te prin Norvegia, ]mpreun[ cu so\ia sa, Ruxanda.
Subscrie 100 lei pentru ridicarea monumentului lui Spiru Haret
la Ia=i, ]n urma apelului lansat de “Via\a rom`neasc[”.
Barbu Delavrancea recomand[ Academiei decernarea Marelui Pre-
miu “N[sturel” lui A. Vlahu\[ pentru Pictorul N. I. Grigorescu.
Dar ne]ntrunind la 23 mai 1913 dec`t 5 voturi, premiul nu i se
acord[ lui Vlahu\[, ci lui George Murnu pentru traducerea Iliadei.
1914 martie Apare volumul Dreptate. Revista “Flac[ra” ]i ]nchin[
num[rul s[u din 8 martie. Colaboreaz[ Gala Galaction, C. Sp.
Hasna=, P. L. (Petre Locusteanu) =i al\ii. Pe copert[, un portret
al lui Vlahu\[.
21 iunie “Flac[ra” public[ actul I, scena VII, din piesa de teatru
|epe=-vod[ de A. Vlahu\[.
1915 Apare volumul Poezii—1880—1915.
1916 martie Conduce publica\ia s[pt[m`nal[ “Scriitorii rom`ni”.
15 august Se decreteaz[ mobilizarea general[. Rom`nia intr[ ]n
r[zboi.
21 noiembrie Vlahu\[ =i familia p[r[sesc Dragoslovenii, plec`nd
]n refugiu. Trece prin Foc=ani, Tecuci, iar la 5 decembrie sose=te
la B`rlad.
1917
ianuarie Se afl[ la Ia=i (venise din decembrie 1916), ]mpreun[
cu so\ia, ]ndur`nd greut[\i materiale.
}i este distrus[ casa de la Dragosloveni, ]n timpul r[zboiului.
8 august—septembrie Se afl[ la B`rlad.
}i scrie lui Iorga despre groz[viile petrecute ]n jude\ele Vaslui =i
Tutova ]n timpul r[zboiului. Cere un automobil, “din miile care
deocamdat[ nu fac dec`t s[ st`rneasc[ praful pe uli\ele Ia=ului”,
pentru a putea vedea cele ]nt`mplate.
Noiembrie La Ia=i: se ]mboln[ve=te.
1918 24 februarie Pleac[ pe front.
15 aprilie Se afl[ ]nc[ pe front.
29 aprilie Asist[ la ]nmorm`ntarea lui Delavrancea, la Ia=i.
12
9 mai Moare George Co=buc.
Iulie Este destituit din postul de referendar, la Casa +coalelor,
la sf`r=itul lui iulie. I se cere s[ restituie permisul C. F. R.
August—septembrie Se afl[ la B`rlad.
Decembrie Este reintegrat la Casa +coalelor.
1919 Concureaz[ la Marele Premiu al Academiei cu volumul Poezii
din 1915. Raportor: Iacob Negruzzi. Premiul i se acord[ ]n una-
nimitate.
Iulie De la ]nceputul lunii st[ la C`mpina, bolnav.
31 august La Bucure=ti, de unde inten\ioneaz[ s[ plece la Dra-
gosloveni.
24 septembrie—10 noiembrie Se afl[ bolnav la C`mpina.
1 octombrie Apare primul num[r al revistei “Lamura”, sub direc-
\ia lui A. Vlahu\[.
19 noiembrie }nceteaz[ din via\[ la Bucure=ti, ]n casa din strada
Visarion.
21 noiembrie Are loc ]nmorm`ntarea lui Vlahu\[.
1948 28 octombrie A. Vlahu\[ este ales membru de onoare post-mor-
tem al Academiei Rom`ne, al[turi de Mihai Eminescu, Ion Crean-
g[, Ion Luca Caragiale, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Propunerea,
votat[ ]n unanimitate, a fost citit[ de Mihail Sadoveanu.
1950 }nceteaz[ din via\[, la Bucure=ti, Ruxanda Vlahu\[.
1957 Cu prilejul ]mplinirii a cincizeci de ani de la moartea lui Nicolae
Grigorescu, se inaugureaz[ la C`mpina casa memorial[.
1958 }n ]ntreaga \ar[ se s[rb[tore=te centenarul na=terii lui Alexandru
Vlahu\[.
Septembrie Comuna ]n care s-a n[scut scriitorul va purta nu-
mele “Alexandru Vlahu\[“. }n comuna Dragosloveni se deschide
]ntr-un cadru festiv muzeul “A. Vlahu\[“.
Octombrie Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor din
Rom`nia cinstesc memoria lui Alexandru Vlahu\[. Cu acest
prilej vorbesc Tudor Vianu =i Eusebiu Camilar.
13
1959 Apare Al. Bojin. Alexandru Vlahu\[. Studiu biobibliografic. Edi-
tura de stat pentru imprimerie =i publica\ii.
1963—1964 Apare ]n colec\ia Scriitori rom`ni a Editurii Minevra
A. Vlahu\[. Scrieri alese ]n trei volume, edi\ie ]ngrijit[, studiu
introductiv, note, comentarii =i bibliografie de Valeriu R`peanu.
1966 Apare monografia Alexandru Vlahu\[ =i epoca sa de Valeriu
R`peanu. Editura Tineretului.
1976 Apare micromonografia Alexandru Vlahu\[ de Virgiliu Ene.
Editura Albatros.
1992 Apare ]n colec\ia Mo=tenire a Editurii "+tiin\a", Chi=in[u,
Alexandru Vlahu\[. Scrieri alese ]n II volume. Edi\ie ]ngrijit[,
studiu introductiv, tabel cronologic, note, comentarii, indici =i
bibliografie de Valeriu R`peanu.
Valeriu R~PEANU
14
POEZII PUBLICATE
}N TIMPUL VIE|II AUTORULUI
A. }N VOLUME
P{CATUL
P[c[tuit-a omul ]n vremuri fericite,
C`nd nu-i lipsea nimica, nici hran[, nici odihn[,
C`nd n-avea a se teme de zile am[r`te,
C`nd roab[-i era lumea — =i el domnea ]n tihn[.
P[m`ntul, ]nc[ proasp[t, p[tatu-s-a de s`nge
C`nd lumea era larg[ =i oamenii pu\ini,
C`nd nimenea, sub soare, n-avea de ce se pl`nge,
C`nd cerul n-avea tr[snet — =i nici p[m`ntul spini.
+i vre\i ca ast[zi omul s[ nu p[c[tuiasc[?
C`nd grijile-l apas[, nevoile-l muncesc,
C`nd el se vede-n lume menit s[ p[timeasc[,
C`nd r[lele-l fr[m`nt[, =i poftele-l robesc!
+i vre\i s[ n-avem Caini, c`nd e nepotrivire,
+i ur[ =i cruzime ]n neamul omenesc,
C`nd neagra du=m[nie =i lacoma r`vnire
De-a pururea-ncuibate ]n inimi clocotesc!
Nu, nu; din nop\i pierdute ]n vremuri dep[rtate
Bl[stemul st[ pe oameni, ]n veci vor suferi,
+i r`vna, =i ispita, =i negrele p[cate
N[scutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri!
15
IERI, AZI, M~INE
Ieri!... cenu=a ce p[streaz[ forma ]nc[ neschimbat[,
Din ce-a ars ]n focul vremii; lacrima deja uscat[,
Sau un z`mbet de pe buze, spulberat de-al sor\ii v`nt;
Ieri... poveste, cu eroii — oase putrede-n morm`nt.
Ast[zi?... lamp[ ce se stinge, stea plecat[ spre-asfin\it,
Visuri neb[tute ]nc[ de-al ursitei v`nt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, v`n[tor, st[ =i p`nde=te
|[rmul unde amintirea cu dorin\a se-nt`lne=te.
M`ini?... o str`ngere din umeri a enigmei ]ntrebate;
Rai sau iad, ]n care ochiul niciodat[ nu str[bate,
Cui de aninat speran\e, prunc ce nu poate gr[i.
M`ine... m`ine, cine =tie c`\i din noi vom mai tr[i!
PE DEAL
Pe cer c`\iva nouri ]nc[, palizi, zdren\ui\i de soare,
Se topesc ca fulgii iernii, pe p[m`nt umbra lor moare.
Sus — nem[rginire-albastr[, jos e m[rginitul verde.
}n potop de umbr[ satul, sub copaci stufo=i, se pierde.
St`ncile ]=i scot din dealuri a lor frun\i ]mb[tr`nite;
Iar pe vale-=i duce g`rla undele-i nelini=tite.
St`nca zice g`rlei: — Spune-mi, pentru ce e=ti trec[toare?
Pentru ce, =i zi =i noapte, =i pe lun[ =i pe soare,
De al vremii bici gonit[, tu alergi ne]ncetat?
Nu vezi eu cum r`d de vreme =i de zboru-i necurmat?
Ea m[ bate cu aripa-i, bici cu plumb ]n v`rf, =i eu
Dorm pe c[p[t`i de veacuri, pacinic[, ca Dumnezeu!
— Tu, r[spunde g`rl[ st`ncei, tu ai somnul drept ursit[,
16
Eu ]n mine port via\[. Dormi. Eu sunt neadormit[!
+i port grai ]n a mea und[, =i din leag[n la morm`nt
Merg, =i-n mersul meu spun lumii c[-i cumplit al
vremii zbor,
C[-s z[d[rnicii, nimicuri toate c`te-s pe p[m`nt,
+i c[ totu-i trec[tor!
LUNA +I NOAPTEA
LUNA
Noapte, tu e=ti sclava neagr[ a veciei, iar[ eu
Sunt regin[. De pe tronul ]ntunericului t[u,
Rev[rs valuri de lumin[; =-un popor ]ntreg de stele
Furnic[-n razele mele.
F[r[ mine, ne=tiut[, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de ]ntuneric dat de-a dura-n nesf`r=it.
Umilit[, pleac[-\i fruntea =i-naintea mea te-nchin[.
Noapte, sunt a ta regin[.
NOAPTEA
Lun[, tu e=ti sclava alb[, fulg ursit ]n veci s[ mearg[.
Eu, mai veche dec`t vremea, =i dec`t lumea mai larg[,
Neclintit[-s, =i nici cuget c[-n cuprinsul \[rii mele
Furnic[ popor de stele.
+i de n-a= fi eu s[-mbrobod fa\a ta-n =tergar cernit,
Dac[ n-a= fi-ntunecoas[, tu ]n veci n-ai fi lucit.
}n genunchi dar, a mea poal[ pleac[-te a-mi s[ruta,
Lun[, sunt regina ta!
17
DORMI }N PACE
Dormi, iubito, dormi ]n pace. N-am venit s[-\i tulbur
somnul,
Nici s[ pl`ng... La ce-am mai pl`nge pe-adormi\ii ]ntru
Domnul!
Am venit s[ cuget. Uite, nic[iri nu pot mai bine
G`ndurile s[-mi desf[=ur, =i s[ stau la sfat cu mine
}n mai bun r[gaz. Aicea, simt c[-s mult mai ]n\elept,
+-ale lumii toate parc[ le v[d limpede =i drept.
C`t de clare mi se-n=ir[ toate din trecut, ]n minte,
C`nd de-a crucii muche rece ]mi lipesc t`mpla fierbinte.
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
E uscat-acuma \[rna ce te copere, =i mie
Parc[ tot nu-mi vine-a crede c[ e=ti dus[ pe vecie.
Uneori te \in departe =i m[-ntreb de ce nu-mi scrii...
Dornic c[ut`nd ]n cale-\i, parc[ tot a=tept s[-mi vii.
A, c`t de pustie-i lumea =i via\a f[r[ tine!
C`teodat[, st`nd aicea, la morm`ntul t[u, ]mi vine
Ca o furie nebun[. +-a= voi atunci, aproape,
Fa\[-n fa\-acolea, l`ng[ piatra astei triste groape,
S[-mi descind-acela care, cu puternica lui dreapt[,
Lumile le c`rmuie=te, =i-n v[zduh astrii ]ndreapt[,
+i eu, viermele din tin[,
S[-i cer astfel socoteal[ — lui, izvorul de lumin[:
Doamne, dac[ nu se mi=c[ nici un pai de pe p[m`nt
F[r[ =tirea =i voin\a ta, =i dac-al t[u cuv`nt
Este singura porunc[ c[rei toate se supun;
Dac[ tu e=ti drept, puternic =i nem[rginit de bun,
Spune, pentru ce adesea lovitura ta-i nedreapt[?
Pentru ce ne surpi credin\a-n judecata ta-n\eleapt[?
18
De ce — fulger — cazi pe-un templu, spinteci bolta
ta sfin\it[
+i ]n \[nd[ri cr[pi icoana Maicii Domnului, tr[snit[?
De ce-a=terni om[tul iernei peste floarea lui april
+-un lin\oliu pe obrazul vis[torului copil?
Pentru ce iai dou[ inimi, c[ror tat[ zici c[ e=ti,
+i, topindu-le ]n focul tinere\ii, le urse=ti
Dor cu dor s[-=i ]mpleteasc[, prinse-n dragoste nebun[,
+i c`nd se iubesc mai dulce =i-=i fac visuri ]mpreun[,
Din senin ]\i vine-o toan[: zv`rli \[r`na peste una,
Iar pe cea stingher[ — neagra jale pentru totdeauna!
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Doamne, iart[-i pe aceia cari-ncep s[ se-ndoiasc[.
Sunt dureri prea grele-adesea pentr-o inim-omeneasc[!
O, de-ai =ti c`t am iubit-o =i c`t suf[r, m-ai ierta
C[-ntr-un timp pierdui credin\a ]n dumnezeirea ta!
Era t`n[r[, frumoas[. — Vai, =i cum o mistuise
Boala. Parc-o v[d, c`nd m`na-i slab[ ]ntinz`ndu-mi zise:
“Ce te ui\i a=a la mine... M-am f[cut ur`t[... =tiu!”
+i-ncepu s[ pl`ng[,-ntr-]nsa pl`nsul doar mai era viu!
Ochii mari, dar stin=i, sub alba-i frunte i se ad`ncise,
+i pe vinetele-i buze un sur`s ]ncremenise.
Cum p[rea de-mb[tr`nit[-n nembl`nzita mor\ii ghear[!
C`nd, sub galbena lumin[ a unei f[clii de cear[,
}=i da duhul, lini=tit[, ca un Mesia pe cruce,
Am sim\it atuncea, Doamne, c[ din suflet mi se duce
P`n’ =i drojdia credin\ei ce-o purtam fiin\ei tale.
+i mi-am zis: Desigur, pasul pe-a vie\ii noastre cale
Nimeni alt nu ni-l ]ndreapt[: dumnezei ne suntem noi.
Lumea asta-mb[tr`nit[ ]n mizerii =i nevoi
19
Singur[ se c`rmuie=te. — Piatr[, floare, astru, om,
Toate-au izvor`t, ]n noaptea vremilor, dintr-un atom,
R`nd pe r`nd, una din alta, f[r[ =tirea nim[nui.
Tot ce Biblia ne c`nt[ — dec`t o poveste nu-i.
Iehova, erou din basmul Bibliei — iadul cu munci,
}ngeri, rai... o-nchipuire!...
  Astfel cugetam atunci.
Dar, c`nd p[r[sii odaia plin[ de ]nghe\ul mor\ii
+i ie=ii sub minunata bolt[ ]nstelat-a nop\ii,
Luna gale=[-n v[zduhuri, de a pururi plutitoare,
Rev[rsa at`ta farmec, =i-n a=a sf`nt[ splendoare
S-ar[ta vederii mele, c[ m[-nfiorai deodat[
+i-mi zisei: E cu putin\[ s[ fim tot dintr-o bucat[?
Eu — clipa de lut, =i d`nsa — ve=nicia de lumin[!
Eu ur[sc =i pl`ng, ea trece z`mbitoare =i senin[...
Eu m[ t`r`i prin noroaie, ea plute=te-n cer albastru...
C`t[ dep[rtare, Doamne, de la vierme p`n’ la astru!
Dar cum lunec[ prin stele, f[r[ s[ le-ating[?... Cine
M`n-at`tea lumi, cu paz[, pe c[r[rile senine?
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
A, ce mic, =i ce netrebnic m-am sim\it atunci-naintea
Marii str[luciri ce-n raze-i inima-mi sc[lda =i mintea!
+i ad`nc smerit, cucernic, poc[it ]n fa\a lunii,
Slav[ =i-nchinare-adus-am bunului st[p`n al lumii.
Dormi, iubito, dormi ]n tihn[. N-am venit s[-\i tulbur
somnul.
Am venit s[-mi plec genunchii =-a mea inim[ spre
Domnul.
20
LA VATRA RECE
I
Oblonitu-mi-a fereasta
Gerul, cu-a lui flori de ghea\[,
+i, ]n toat[ casa asta,
Eu sunt singura via\[.
Dac-ar fi un foc ]n sob[,
Mi-ar p[rea c[ suntem doi,
A= mai sta cu el de vorb[,
Mai uit`nd cele nevoi;
Ne-am pricepe-nde noi pl`nsul,
Eu cenu=[ — el sc`ntei,
C`te nu mi-ar spune d`nsul
Dun pove=tile cu zmei!
Anevoie vremea trece
C`nd ur`tul greu te-apas[.
Ce ursuz[-i vatra rece!
Parc-a= sta c-un mort ]n cas[.
II
Se aude-n horn nebunul
Viscol, aprig v`jiind,
+i din str[=ini, c`te unul,
Cum cad \ur\urii plesnind;
Sun[-n crengile lovite
Uscat zgomot ca de oase,
21
+i v`rtejuri, repezite,
Bat ]n u=[ m`nioase.
Se arat[-n neguri luna,
Albe stelele sclipind;
+i de ger s-aud ]ntruna
}n pod corzile trosnind.
Mi-ar prii, pe-o a=a iarn[,
O-mpietrit[ amor\ire
}ndelung s[ mi s-a=tearn[
Peste cuget =i sim\ire —
S[ adorm, capul s[-mi scutur
De povoara cuget[rii...
C`t a= da s[ v[d un flutur
T[ind para lum`n[rii!
DIN PRAG...
O, dar e mi=elnic lucru singur zilele s[-\i curmi!
Ce cumplit ]mi v`nturi mintea, =i cu ce-nd`rjire-mi
scurmi
Noaptea g`ndurilor mele, Moarte, c`nd ]\i stau ]n fa\[!
Simt c[-nnebunesc... M[ turburi. Fugi cu neagra ta
pova\[.
}n\eleg, ]mp[r[\ia ta, cu ve=nica-i odihn[,
Este singura-mi sc[pare. — O s[ fiu acolo-n tihn[:
Nici ur`t, nici dor; nici cobea neprielnicelor g`nduri
N-or mai r[scoli cenu=a rece, \intuit[-n sc`nduri.
}n sicriu dormi somn de piatr[. — Nici un zgomot,
nici o grij[;
22
Viermii nu te mai ]ntreab[ de-ai fost aur, de-ai fost
schij[1,
Cap de geniu, ori de vit[ — tot o h`rc[ scof`lcit[,
Goal[, batjocoritoare gur[, pururea r`njit[.
+-o s[ dorm, ]n ]ntuneric =i ]n lini=te etern[.
N-o s[-mi pese c[p[t[iul de-mi va fi pietroi, ori pern[.
De-mi va putrezi sicriul =i g[teala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici r[u, nici bine.
Neast`mp[ra\ii =oareci dac[-n capul meu =i-or face
Cuib, nesup[ra\i de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrim[, pe piatra ce-mi va coperi morm`ntul,
Va c[dea din ochii mamei, poate scutura-va v`ntul
M`\i=orii vrunei s[lcii peste groapa mea — totuna.
Pl`ns de mam[, pl`ns de creang[... tot nimic eu nu
      voi =ti,
Fie c[-n senin ori nouri va sta soarele ori luna,
Fie c[ va da z[pad[, ori c[ iarba va-nverzi.
}ns[, uite, m[-nsp[im`nt[ ]ntunericul de veci,
Nentreruperea acestei lini=ti ]mpietrite, reci:
S[ nu mai revin ]n via\[ niciodat[?... Niciodat[?...
E grozav[ vorba asta!... Limb[ nemaidezghe\at[,
Hum[, nemai]nc[lzit[ de sim\iri =i de idei!
Nu de moarte m[ cutremur, ci de ve=nicia ei.
Viforoas[ mi-e via\a, =i de=art[, =i amar[.
Ce trudit m[ simt sub cruda suferin\ilor povoar[!
Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecut[-ntr-o orgie.
Parc-a= fi de-un veac pe lume... O paragin[ pustie...
Spulberatu-mi-s-a p`n’ =i scrumul visurilor mele.
+-acum g`ndurile toate, ca de plumb, mi le simt grele.
Mi-a r[mas inima rece =i-mpietrit[ de durere,
+i mi-i sil[ de-un prieten, de-un cuv`nt de m`ng`iere,
1 Font[, tuci.
23
De-o privire ce-mi z`mbe=te vesel[, de mine ]nsumi.
A= voi s[ nu-mi ]ntrebe nimeni cugetul =i pl`nsu-mi.
Ca un v`nt printre ruine simt c[-mi v`jie-ntre t`mple...
E-ntuneric =i cenu=[... Tot a=tept s[ mi se-nt`mple
Vro nenorocire mare ca s[ m[ mai mi=te-oleac[,
S[ mai fulgere ]n noapte-mi, ca ur`tul s[-mi mai treac[.
Ca s[ mor!... S[ m[ ]ntunec pe vecie?... Prea e crud.
S[ nu mai g`ndesc nimica, nici s[ v[d, nici s[ aud?
S[ nu mai primesc v[paia soarelui de prim[var[,
Ori s[-mi r[coresc via\a la un amurgit de sar[,
+i s-ascult, pe g`nduri, doina — tri=ca1 de la t`rl[,
Sau duiosul pl`ns al apei =opotind noaptea pe g`rl[?
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
A, e negr[it de lesne s[-\i repezi un glon\ ]n creier!...
Dar pe cer sc`nteie luna, dar ]n iarb[ c`nt-un greier,
E-o mi=care, e un farmec care-n veci nu se mai curm[...
+i c`nd te ]ntorci =i cuge\i, lung privind ce la=i ]n urm[,
Sim\i c[ nu-i chip s[ te saturi, c-a tr[i i-o fericire.
Prime=ti orice suferin\[, dar eterna nesim\ire,
Nu. — Durerea are-un cap[t. — Moartea-\i zice:
Niciodat[.
Alt[ via\[?...Alt[ lume?... i-o poveste minunat[;
}ns[, ca s[-i dea crezare, ]n veci mintea-mi n-o s[ poat[.
Eu o lacrim[ de-aicea nu mi-a= da-o pentru toat[.
Nesf`r=ita fericire din via\a de apoi.
C`teva lope\i de \[rn[... R[m`i \[rn[ =i gunoi!
Bine e s[ =tii, la moarte, c[ o dung[ la=i — un nume,
Ca-i s[pat la zidul nop\ii, c-ai muncit s[-\i sco\i ]n lume
1 Tri=c[ — fluier.
24
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea.
Urma-\i fi-va cunoscut[ pe-unde \i-ai purtat sc`nteia...
+-o sc`nteie-n alergare e o raz[... M`ng`iere !...
Dulce-i s[ \i-o =tii la fundul vie\ii pline de durere.
Ah, fugi\i, g`nduri nebune, soli ai negrului morm`nt!
Nu m[-ndur. — Pe cer sunt stele, flori =i p[s[ri pe p[m`nt.
+-apoi... e mi=elnic lucru singur zilele s[-\i curmi...
|i-i zadarnic[ ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi
+i-mi mai v`nturi mintea,-n l[turi, fugi cu neagra ta
pova\[!
}naintea mor\ii mele — moartea dragostei de via\[.
R{SPUNS LA O CRONIC{
RIMAT{
A=a-i: spre bol\ile t[riei,
Cu jind, la ce s[ mai c[t[m,
C`nd to\i, sub fundul p[l[riei,
C`te-un cr`mpei de cer purt[m?
Tu zici: cr`mpeile-s la fel...
Pe osebitele c[r[ri
To\i ne-ndrept[m c[tre un \el,
Unii pe jos — al\ii c[l[ri.
E drept c[-n cele patru sc`nduri
Prostia cea mai guraliv[
+i capul cel mai dat la g`nduri
Vor amu\i deopotriv[.
Dar, p`n-atunci, unul ]=i str`nge
Sub bolta lui, =irag de stele,
25
Altu-=i m`nje=te, ori ]=i fr`nge
Partea-i de cer ]n buc[\ele.
Unii ]n fel de fel de chipuri
Fr[m`nt[ tainele vie\ii:
R[stoarn-a m[rilor nisipuri,
Str[bat =i scotocesc plane\ii,
}ntreab[ funduri de pr[p[stii
+-ale Eghipetului mumii,
+i-n oasele fosili de bestii
Cat rostul =i urzeala lumii.
Iar al\ii zilele-=i petrec
}n al orgiilor v`rtej:
Un trai nes[buit =i sec,
}ntins pe patimi ca un vrej!
C-o idioat[ nesim\ire
}=i r`d de tot ce-i demn =i sf`nt
Le toac[ gura ]n ne=tire,
Se bat cu morile de v`nt.
+i pe c`nd tu-ntr-o sfer[ mic[,
Ca vai de lume, te strecori,
Ei str[lucesc, =i se ridic[,
De goi ce sunt =i de u=ori.
Nimic nu pune fr`u acestor
Neru=ina\i, terfichi1 limbu\i,
1 Terfichi — om de nimic, pu=lama.
26
+i, pentru ochiul lor de chestor,
Lumea e goal[ de virtu\i!...
Prostii le par =tiin\i =i arte,
Nebuni poe\ii, de legat:
Zb`rn`ie to\i, din dible sparte,
Un c`ntec vechi =i nes[rat!...
Ei singuri se pricep la toate,
Ei filozofi, ei c`nt[re\i,
Prin ei se mi=c-a lumii roate,
Cu roiul spornic de vie\i!
+i numai pentru d`n=i-anume
Urzit-a Dumnezeu p[m`ntul,
Cu toate c`te sunt pe lume;
+i numai lor li-i dat cuv`ntul!
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Acum, r[spunde de soco\i
C[ ceru-i h[r[zit de-a valma,
Deopotriv[ pentru to\i,
Ori li s-a m[surat cu palma...
*
De e, sau nu e cer, m[-ntrebi?
Ar fi nedrept s[-\i spun c[ nu-i;
Dar fiecare-ndeosebi
Menit[-=i are partea lui:
M[re\ pluti-va printre veacuri
Maestrul dulce, Eminescu,
Iar gos, cu-al lui bagaj de fleacuri,
Toncescu fi-va tot Toncescu!...
27
C[ci cum s[ cred c-ar sta al[turi
Cu scumpele m[rg[ritare
Gunoiul ce cu sc`rb[-l m[turi
}n ]ntuneric =i uitare!
Furlandisindu1-se-n saloane,
Cu mintea stearp[ =i-n doi peri,
S[ fac[ curte la cucoane
Sunt me=teri fan\ii-cavaleri!
Dar cum soco\i c[ to\i sminti\ii
+i tr`ntorii de cafenele,
}nfumura\i =i plini de vi\ii,
S[ aib-acela=i cer =i stele
Cu cei ce lupt[ =i-=i adun[
}n fagur sfintele g`ndiri,
+i-=i dau via\a pe-o cunun[
Din m`na dreptei Nemuriri?
*
Politici, oratori de strad[,
Stupizi, ce se socot iste\i,
F[\arnici patrio\i — gr[mad[,
De vorbe goale precupe\i,
+i litera\i de porunceal[
R[sar[-n cale-\i, c`t de de=i,
Tu \ine ]ns[ socoteal[
C[-s mul\i chema\i — pu\ini ale=i.
1 A se furlandisi — a se fuduli.
28
LA ICOAN{
Noaptea s-a l[sat pe vale, =i c[tunu-i adormit.
}n bordei s[rac, la vatr[, suflet trist =i chinuit,
F[r[ somn, t`n[ra mam[ copila=u-=i \ine-n poal[,
+i pl`ng`nd ]l neteze=te pe obrajii ar=i de boal[.
De cu sar[ mititelul ]ncetase s[ mai \ipe:
Se ducea, v[z`nd cu ochii, via\a-i f[r`mit[-n clipe.
Peste ochii mari =i tulburi cad pleoapele-obosite,
Somnu-l biruie — adoarme. Sufl[ri repezi, ca gonite
De al mor\ii frig, din urm[, trec mai slabe, mai
curmate...
Ea tresare; cum le-ascult[, =ir de fulgeri ]i str[bate
}ntunericul din suflet. — Pe p[re\i, ]n bezna rece,
F`lf`ind ca o arip[, para focului se trece.
Iat-o scobor`nd la vale, galben[ =i istovit[,
Cu odorul str`ns la s`nu-i; cu privirea a\intit[
Spre biserica cu sf`nta, ea-=i sile=te-ncetu-i pas.
De trei nop\i =i dou[ zile bate drum f[r’ de popas;
+-ar fi ocolit p[m`ntul f[r-a se sim\i trudit[:
Ea credea profund, orbe=te... Mare =i nenchipuit[
E credin\a ce-ntr-un suflet ]nnoptat =i trist ]ncape!
“Nu se poate f[c[toarea de minuni s[ nu mi-l scape,
}=i zicea mereu ]n g`ndu-i, inim[ de piatr[ fie,
+i-nc[ s-ar zdrobi de mil[. Toat[ jalea mea pustie
Mi-oi preface-o-n rug[ciune la picioarele preasfintei;
+-]n cucernic[-nchinare, =i pl`ng`nd sta-voi nainte-i,
P`n’ ce l-oi vedea din somnu-i ochii mari bl`nd
deschiz`ndu-=i,
Z`mbitor c[t`nd spre mine, =i m`nu\ele tinz`ndu-=i...
Cum s[ nu-n\eleag[ sf`nta glasul sfintei mele pl`ngeri?
Eu at`ta am pe lume, pe c`nd ceru-i plin de ]ngeri!”
29
Bl`nd[, cu Isus ]n bra\e, din argint, Fecioara cat[
Cu iubire spre sp[sita mam[, jos ]ngenuncheat[:
Parc-ascult[ =i-n\elege...
— O, ]ndur[-te, prive=te-l,
+i din ochii t[i c-o raz[ de via\[ ]nc[lze=te-l!
C[ci tu =tii ce farmec dulce-i s[-\i lipe=ti pruncul
de piept,
A\intit s[-\i steie-asupr[-i, =i prin somn, ochiul de=tept,
+i cum inima-\i tresare, c-un sc`ncit c`nd el te cheam[
S[-l acoperi cu iubirea =i cu paza ta de mam[.
Vezi-l, t`njitor, cum doarme-n frumuse\ea-i ]ngereasc[...
Cum putere-ar f[r[ d`nsul mama lui s[ mai tr[iasc[?
Te ]ndur[ — din v[paia vie\ii tale d[-i via\[,
S[-mi cuprind[ iar grumazul cu micu\ele lui bra\e.
Ca =i mine str`ngi la pieptu-\i lumea-ntreag[-n fiul t[u...
O, de-ai =ti cu ce-ntuneric copere sufletul meu
Ochiu-i stins — =i ce pustie mi-ar fi via\a f[r[ d`nsul,
N-ai putea s[ stai, o clip[, rece, ascult`ndu-mi pl`nsul!...
Dar deodat[-=i rupse vorba — limba-i amu\ise-n gur[,
Spre copil =i-ntoarce iute lacoma-i c[ut[tur[...
Era mort. — }nm[rmurit[, st[tu drept, cu pruncu-n bra\e,
Cu ochi groaznic de m`nie ea privi icoana-n fa\[...
— Cum? Tu n-ai sim\it, preasf`nto, mil[ de
cumplita-mi jale?
Eu, s[rmana, pl`ng, cer=indu-\i raza ]ndur[rii tale,
+i tu, rece =i cu pumnii ]ncle=ta\i, mi-l dai vederii?...
Astfel ]n\elege cerul lacrima, limba durerii?
S-a sf`r=it orice n[dejde!... +i privirea ta de lemn
A\intit[ stete-asupra-mi, f[r[ ca s[-mi dea un semn
C-a mea rug[-i ascultat[ =i durerea mea-i crezut[!...
30
Ia-\i =i lutul... Ca =i d`nsul ]mpietrit[ e=ti =i mut[!...
+i — c-un hohot lung — cadavrul ]l arunc[-n fa\a sfintei,
Care, huruind greoaie, la p[m`nt c[zu-nainte-i.
+i durerea i se sparse-n neagr[ dezn[d[jduire,
De m`nie-i scap[r' ochii — ea strig[ ]n aiurire:
— O, desigur, n-ai fost mam[, =i de por\i un prunc
la s`n,
E-o minciun[!... Ce smintit[-s unei sc`nduri s[ m[-nchin!
+i izbind icoana-n fa\[ cu piciorul, “e-o minciun[!”
Mai r[cni-ntr-un r`s s[lbatic, =i porni... Era nebun[.
SONET
L[sa\i-m[ singur[t[\ii mele.
Mi-albe=te capul, ]n v`rtejul lumii,
Pe frun\i de valuri st[ cununa spumii,
De mult ce se fr[m`nt[ ]ntre ele.
De visuri inima pustie nu mi-i...
Senin m[ urc pe-a lor ]nalte schele,
Str[bat albastre v[i, plutind prin stele,
P[m`ntul duc[-=i droaia lui de mùmii!
Tihnit, ascult a g`ndului poveste,
M[-n=el, =i cred c[ tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i ast[ am[gire-a vie\ii!
T[ce\i s-adorm, nu voi s[ prind de veste
C[ mi s-a stins v[paia tinere\ii,
+-asupr[-mi anii grei =i-a=tern n[me\ii.
31
LUI EMINESCU
Tot mai citesc m[iastra-\i carte,
De=i \i-o =tiu pe dinafar[:
Parc[ urm`nd =irul de slove,
Ce-a tale g`nduri s[m[nar[,
M[ duc tot mai afund cu mintea
}n lumile de frumuse\i,
Ce-au izvor`t, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vie\i...
+i te-n\eleg — te simt aproape:
Cu-aceea=i suferin\[-n fa\[,
Cu ochii g`nditori =i gale=i,
S[tul de trudnica-\i via\[.
A, nu m[ mir c[ \i se dete
O zodie at`t de trist[,
C[, zbuciumat de-at`tea patimi,
R`vne=ti pe cei ce nu exist[,
+i c[ potop de negre g`nduri
Se str`ng =i \i se zbat sub frunte:
Pe veci ]ntuneca\ii nouri
Sunt fra\ii v`rfului de munte!
O, dac[ geniul, ce scoase,
Ca din ad`ncul unei m[ri,
Din fundul inimii zdrobite,
Comoara asta de c`nt[ri,
32
Nu te-ar fi ars — zv`cnindu-\i t`mpla
De fl[c[rile n[bu=ite,
Ce-\i luminau ale g`ndirii
}mp[r[\ii ne\[rmurite,
+i de-ar fi fost l[sat prin lume
S[ treci ca orice om de r`nd,
Ce lesne-ai fi pus fr`u durerii
+i r[zvr[titului t[u g`nd!
+i c`t de f[r[ de p[sare
Ai fi privit atunci la toate
Mizeriile-n cari lumea
Ursit[-i pururea s[-noate!
Dar \i-a fost dat s[ fii deasupra
Acestor inimi seci =i strimte.
+i tu s[-nduri toat[ durerea
Pe care lumea n-o mai simte.
S[ pl`ngi tu pl`nsul tuturora...
Din zbuciumul eternei lupte.
S[ smulgi fulger[toare versuri,
Buc[\i din inima ta rupte...
S-aprinzi ]n bolta vremii astri
Din zborul tristului t[u g`nd...
V[paie!... Ce-o s[-i pese lumii
C[ tu te mistui lumin`nd?
33
SONET
Dar nu-n\elegi c[ e cu neputin\[
O clip[ s[ mai gust din cele duse?...
Cu farmecul durerilor r[puse,
Din preajm[-mi fugi, de=art[ n[zuin\[!
Ast`mp[r[-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesf`r=it[ suferin\[!...
S-a st`ns, cum nici n-ar fi avut fiin\[,
Frumosul vis, ce-at`t de drag ]mi fuse!
Uitare, vin’ cu lini=tea ta dulce,
Zi g`ndului c[-i ceasul s[ se culce:
E noapte, st`nge lampa amintirii;
Lumina-i bate-n cript[ de morminte...
}ntunec-o, s-adorm de-aci-nainte,
C-am zis de mult adio fericirii!
SONET
Vuind s-azv`rl =uvoaiele devale
Pe deal st[ zarea de br`ndu=i albit[.
}n aer i-o c[ldur[ lini=tit[,
Pe bol\i un nor de-argint se rupe-n pale.
Sar apele din matca prididit[;
Un cocost`rc, pe mal, p[=e=te-agale,
D`nd spaim[-n broa=tele ce-i fug din cale.
Ies aburi calzi din paji=tea-ncropit[.
34
+i nici un sloi n-a mai r[mas pe g`rl[;
Doinind, s-aude tri=ca de la t`rl[.
Iar mieii, str`n=i ]n c`rduri, zburd[-n soare:
P[m`ntu-ntreg, ca-n prima diminea\[,
Se umple de lumin[ =i via\[,
Iar inima-mi se-ntunec[ =i moare.
CE TE UI|I CU OCHII GALE+I?...
Ce te ui\i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi,
+i oftezi, d`nd pas g`ndirii s[ mai lunece-napoi?...
Las[ frunzele pustiei =i b[t[ilor de v`nt!
Tinere\e, farmec, visuri... toate-s \[nd[ri de vas fr`nt,
Ce de mult pierir[-n valma r[zvr[titelor talazuri.
Str`nge-\i g`ndurile-acas[, nu le mai l[sa-n poghiazuri1,
Palide-n puterea nop\ii s[ mai tremure pe drum...
Nici te mai uita ]n urm[-\i la gr[mezile de scrum...
Nu vezi tu c[ ]nd[r[tu-\i e-ntuneric =i pustiu!...
+i n-auzi c`t de sinistru sun-a groap[ =-a sicriu
Glasul tinere\ii duse =-al iluziilor =terse?...
}n\elege c[-i zadarnic pe-un mort lacrimi s[ se verse!...
Negre=it, avut-ai zile de noroc =i de iubire...
Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire?
Ai tr[it =i tu ]n basme... Te credeai =i tu o z`n[,
+-a=teptai, ca s[ te fure, vreun f[t-frumos s[ vin[,
De-\i roteai pe lanul vie\ii ochii mari =i vis[tori,
Nu-nt`lneai dec`t podoabe, fluturi, paji=te =i flori!
+i c`nd pentru-nt`ia dat[ m`ndru-\i r[s[ri ]n cale
1 }n poghiaz — f[r[ rost, r[t[cind ]n voie.
35
El — at`t de mult doritul rege-al visurilor tale —
}\i p[ru c[ de c`nd lumea ]\i era =tiut =i drag...
O, de c`te ori, ]n urm[, de cu vreme st`nd ]n prag
+i uit`ndu-te ]n cale-i, cu ochi lacomi =i fierbin\i,
L-a=teptai, sf`r=it s[ puie dulcii tale suferin\i,
+i mureai p`n’ s[ se sting[ razele ]n asfin\it.
Mai cur`nd s[ vie sara, c`nd, sfios, al t[u iubit
Se rupea din ]ntuneric...
 Ah, c`t de ]ncet mai vine,
}\i ziceai z[rindu-i umbra. P`n’ s-ajung[ l`ng[ tine,
}\i p[rea o ve=nicie de-a=teptare =i de dor.
Tu-l sorbeai din ochi, privindu-l. El s-apropia u=or...
Tres[reai, ]nfiorat[ ca de-un farmec din pove=ti,
+i nemai=tiind ce cuge\i =i-n ce lume mai tr[ie=ti,
}i c[deai ]n bra\e, moale de-a pl[cerii dulce lene.
Ca un flutur prins ]n par[ tremurau a tale gene
De atingerea =i focul pururea-nsetatei guri.
C`nd steteai a ta iubire p`n’ la moarte s[ i-o juri,
G[seai prea nenc[p[toare, prea ]ngust-a ta via\[.
Dar cum cade frigul vremii peste inimi =i le-nghea\[,
Risipind at`tea visuri =i at`tea jur[minte,
+i cum r`zi singur de tine c`nd ]\i mai aduci aminte
Ce cl[diri durai vie\ii din nimicuri =i p[reri,
+i ce mult credeai ]n vraja nebuniilor de ieri!
Nu mai r[scoli cenu=a n[ruitelor pove=ti!
Stra=nica veghere-a vremii cu nimic n-o am[ge=ti.
Dup[ anii du=i ]n neguri nu te mai uita cu jale,
D[-i pe veci uit[rii. Mor\ii nu se mai ]ntorc din cale.
C`nd sub perii albi, zb`rcit[, fruntea-ncepe s[ se plece
Ca sub cea mai grea povar[, inima-i o vatr[ rece.
36
Lumea basmelor ce ]nc[ ]\i mai picur[-n auz
A sf[rmat-o pasul vremii, ca pe-o boab[ de hurmuz1.
Las[ altora de-acuma visul t[u de-odinioar[,
Al\ii s[-=i mai poarte dorul c`nd pe ceruri se strecoar[
Luna, cu nespusu-i farmec =i cu ve=nica-i v[paie...
Peste noaptea ta boce=te c`ntecul de cucuvaie.
C`nd din luptele vie\ii, ca un vechi o=tean, trudit[,
Ai r[mas cu fruntea nins[ =i cu fa\a cioc`rtit[,
Ce mai ca\i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi,
+i oftezi, d`nd pas p`ndirii s[ mai lunece-napoi?
Las[ frunzele pustiei =i b[t[ilor de v`nt:
Nim[rui de veci nu-i dat[ fericirea pe p[m`nt.
Dumnezeu trece f[clia dragostei din m`n[-n m`n[,
Noaptea cade grea =i rece peste inima b[tr`n[!
}N AMURG...
V`sla= ce-alearg[ ]mpins ]n zare
De oarba sete a fericirii,
Pe c`mp de ape f[r[ c[rare,
Omul e pururi prad-am[girii;
C[ci scris e dorul s[ =i-l aga\e
Numai de umbre =i de n[luce,
Ce-n a lui ve=nic ]ntinse bra\e
Zadarnic cearc[ s[ le apuce.
+i c`nd via\a abia-i o raz[
At`t de slab[ =i trec[toare,
1 M[rgea de sticl[ imit`nd m[rg[ritarul.
37
C`nd =tie bine c[-nainteaz[
}nspre-a pieirii de veci v`ltoare,
De ce v`sle=te =i se r[pede
Cu-at`ta prip[ =i ner[bdare
Dup-o n[luc[ de foc ce-o vede
Fugind ]n noapte-i, din zare-n zare?
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Asta-i ascunsa firii dorin\[
Ce-nspre repaus ve=nic o-mpinge:
Orice lumin[ i-o suferin\[;
Sc[pare-i noaptea-n care se stinge.
Tremur[toare, via\a bate,
C-o fric[ oarb[ =i nen\eleas[,
La poarta p[cii neturburate,
Din care omul n-a vrut s[ ias[;
C[ci chinul vie\ii cine l-ar cere?
Ce stea de sine=i s-ar mai aprinde
C`nd ar =ti bine c[ i-o durere
Din ]ntuneric a se desprinde!...
Unde m[ duce\i, visuri de=arte?
De ce, luceaf[r, te-afunzi ]n zare,
M[ la=i ]n urm[-\i tot mai departe,
Pe c`mp de ape — f[r[ c[rare?
Unde-s acele limanuri sfinte
Chinul amarnic s[ mi-l omoare?...
Mai ]nainte! Mai ]nainte!
}l cheam[ glasuri am[gitoare;
38
+i omul trece pe-ntinsa mare
Cu valuri r[pezi =i ape-ad`nci,
C[l[tor, ve=nic ]n ner[bdare,
}mpins de v`nturi, lovit de st`nci.
T`rziu, c`nd simte c[ e aproape
Clipa ]n care valul, sub d`nsul,
S[ se desfac[ =i s[-l ]ngroape,
Se uit[-n urm[, =i-l umple pl`nsul;
C[ci tot trecutu-i pare-o comoar[
De fericire, r[mas[-n drum.
P[n’ =i durerea-i de-odinioar[
Plin[ de farmec o vede-acum,
+i nu se-ndur[ s[ se despart[
De-at`tea visuri — ve=tede foi,
Ci-n n[zuin\a-i oarb[, de=art[,
D[ s[-=i ]ntoarc[ barca-napoi...
(Copil ce umbl[ s-adune stele
De pe oglinda bl`ndelor ape)
Dar cad trudite bra\ele-i grele,
C`rm[ =i v`sle l[s`nd s[-i scape!
G`ndu-i adoarme ]n nemi=care,
Ochii s-acop[r, stin=i, sub pleoape,
A nefiin\ei etern[ mare
Valu-=i desface ca s[-l ]ngroape;
C[ci, rup\i din valu-i, s-azv`rl ]n soare
Nenum[ra\ii stropi de via\[,
+i-n al ei haos recad, c`nd moare
Clipa de care, lacomi, s-aga\[.
39
SONET
Ce mult a= vrea s[ mai iubesc o dat[,
S[ simt din nou a vie\ii prim[var[,
}n drumul meu pustiu s[ mai r[sar[,
Ca din pove=ti, o z`n[ adorat[.
S[ scriu r[va=e lungi, =i-n orice sar[
S[ trec pe la fereastra-i luminat[,
S-o v[d la geam, cum umbra =i-o arat[,
+i ore-ntregi s-a=tept s[-mi mai apar[.
Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupr[-mi bl`nd =i dureros s[ cad[,
+i-ntr-un suspin ea s[-mi citeasc[ g`ndul...
Frumosu-i chip s[ farmece-a mea minte,
+i ca pe-un astru-n sufletu-mi purt`ndu-l,
S[ fiu copil, =i visurilor prad[!
DELENDUM1
Haide, suflete, ridic[-\i leghioanele de g`nduri,
+i-mbr[cate-n za etern[ ]ntocme=te-le ]n r`nduri,
Bate-te cu tine ]nsu\i, zbucium[-te nop\i ]ntregi,
Ca durerea ta ]n ritmul sf`nt al versului s-o legi!
+i m-a=ez s[ scriu la masa de h`r\oage ]nc[rcat[...
Mintea-mi arde-nv[lm[=it[ — t`mplele ]ncep s[-mi bat[.
1 Ceea ce trebuie distrus... (lat.).
40
Am atins abia condeiul, =i m-au apucat fiori...
Parc[ v[d cum stau la p`nd[, p[tima=i =i c`rtitori,
Nevoia=ii no=tri critici — spadasinii damblagii,
Cari, neput`nd s[ mu=te, morfolesc arta-n gingii!
Trebui s[ respec\i bontonul, s[-\i g[te=ti versul ]n frac,
Dac[ \ii ca prin saloane s[ po\i fi lumii pe plac.
Nu-\i l[sa sim\irea cald[, plin[, vie =i ]ntreag[
S[ zbucneasc[, =i ve=m`ntul, care-i vine, s[-=i aleag[;
Ci \i-o-mbrac[-n floricele, =i-i d[-ncunjur pe departe.
Pl`ngi, ur[=te =i blestem[ dup[ regula din carte.
Fii galant — nesocote=te-\i patima-n care te zba\i,
Nu cumva s[ superi nervii criticilor delica\i:
Poezia e “un c`ntec dulce, un parfum ceresc!...”
De-a=a art[ parfumat[, o, v[ foarte mul\umesc!
C`nd mi-i inima-nc[rcat[, =i c`nd g`ndurile-n munc[
Bat =i rup z[gazul p[cii, =i din matca lor s-arunc[,
Toate lacome,-nsetate d-a ie=i din haos, clare,
Ferecate-n cetluita versurilor ]ncle=tare.
C`nd via\a mea ]ntreag[ mi-e ]n fl[c[ri, zbuciumat[,
Nu cumva c-are s[-mi fie grija s[ deschid ]ndat[
+i s[ v[d cum m[ ]nva\[ codul bunelor manieri
S[-mi v[rs patima pe droaia ]ng`mfa\ilor bucheri,
S[ apuc de piept pe fal=ii zei, s[-i t`r`i din altar,
+i, smulg`nd masca =tiin\ei de pe chipul lor murdar,
S[-i denun\ ]n gura mare, ca s[ vad[-ntreaga lume
Cine sunt ace=ti ilu=tri ho\i de slav[ =i renume!
O, l[sa\i-m[, cu nervii vo=tri de cucoan[ mare,
Voi ce vre\i s[-mi pune\i arta la regim =i la-nfr`nare,
+i-mi str`mba\i din nas la toat[ vorba mai de-a dreptul
spus[!
V-ar pl[cea s[ =ad[ smirna, =i la col\ s[ fie pus[
41
Biata art[, ca micu\ii cari nu-s ast`mp[ra\i!...
A, atunci, =i voi, desigur, a\i fi critici minuna\i!...
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Iat[ droaia de nevolnici, stra=nicii stihuitori,
Litera\i, ce pentr-o od[ bag[ muzele-n fiori,
C`nt[re\i, lihni\i de pompe =i de s[rb[tori solemne,
Cari \in, cu tot prilejul, s[ s-arate, s[ se-nsemne,
Iat[-i to\i, porni\i s[ ieie nemurirea cu asalt:
Pentru ei nu-i poart[-nchis[, =i nici scaun prea ]nalt.
Sunt b[tr`ni cu barbe albe, tineri f[r[ de muste\i,
Ucenici =i capi de =coal[, poe\i mari =i mici poe\i,
Donchi=o\i ce-n a lor piele de m`ndrie-abia-=i ]ncap:
Suli\i de carton ]n m`n[, =i cu chivere pe cap,
Urie=i cu talpa-n tin[ =i cu cre=tetul ]n nori,
Dornici de eternitate =i de statui vis[tori!...
To\i ]mpin=i de-aceea=i sete, pe volume-ntregi c[l[ri,
Se-mbulzesc — se duc s[ sparg[ noaptea ve=nicei uit[ri,
+i-n a gloriei lumin[ cu-a lor scrieri s[ r[sar[,
S[ r[m`ie-n nesf`r=itul timp, ca ni=te st`lpi de par[!
O, ridicul[ cohort[ de milogi neputincio=i,
Ce spurca\i cu-al vostru c`ntec graiul bunilor str[mo=i,
O, v`ntur[tori de fraze, scripcari sarbezi =i sminti\i,
Nu vede\i ]n ce mocirl[ de prostii v[ b[l[ci\i?
Ce? Pentru c-a\i pus la mustru1 ni=te biete vorbe goale
+-a\i umplut, cu chiuita, de cerneal-at`tea coale,
Pentru c-a\i sc`ncit la lun[, ca to\i barzii r[sufla\i,
Un amor str[in, =i patimi vechi, ce nu le-n\elegea\i;
1 Exerci\iu militar; aici cu sensul de a pune ]n ordine, a disciplina.
42
Crede\i c[-i de-ajuns ca lumea s[ v[ dea-n genunchi
uimit[
+i ]n veci a ei uitare =i dispre\ s[ nu v[-nghit[?
Dar de c`nd neru=inarea, spuma frazelor umflate
+i ridicula-ng`mfare drept talent pot fi luate?
De c`nd gloria se vinde, ca femeile de strad[,
Oric[rui neghiob, ce-n cale-i, cu ochi dulci, vine s[-i cad[?
Lene=i, ignoran\i, cu capul plin de fumuri =i de pleav[,
Din nimic cum vre\i s[ ias[ =i s[ face\i o isprav[?
Arta nu-i de voi. }n l[turi, st`rpituri f[r’ de sim\ire,
Ce da\i zor lumii blajine cu de-a sila s[ v-admire!...
Dar la glorie-n ce vremuri =i ]n care \ar-ajung
Astfel de paia\i de b`lciuri =i gu=a\i de C`mpulung?
O, b`iguitori de fleacuri, l[utari neru=ina\i,
Ce da\i buzna pe la chefuri =i p[r[zi, ca s[ c`nta\i,
De v-ar sc[p[ra o clip[ mintea, s[ v[ privi\i bine,
A\i intra-n p[m`nt de sc`rb[, de oroare =i ru=ine!...
MAMEI
Din vremile apuse =-at`t de fericite,
Aducerile-aminte adesea m[-mpresoar[.
Ce de via\[-n urm[!... Ca un potop m[-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoar[
Din vremile apuse =-at`t de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi =i sfinte!
+i ca din c[r\i, trecutul fantastic mi s-a=terne;
At`tea dulci vedenii ]mi picur[ ]n minte,
Cu durerosul farmec al pierderei eterne!...
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi =i sfinte!
43
Figura ta cuminte, duioas[ =i senin[,
R[sare, scump[ mam[, din vremile acele,
Ca o madon[ sf`nt[, sc[ldat[ ]n lumin[.
Ce clar[ st[-n pervazul copil[riei mele
Figura ta cuminte, duioas[ =i senin[!
O lene grea se las[ din cerul cald de var[.
De soare-i plin[ casa. Tu-ncet, p[=ind pe sc`nduri,
La=i storurile groase =i dai mu=tele-afar[.
Apoi, prostii de-a mele ascul\i =i cazi pe g`nduri.
O lene grea se las[ din cerul cald de var[.
Curg valuri mari de umbr[ =i se-mp`nzesc pe vale.
Din =es, privim spre codru, cum soarele se-neac[.
}n mirosul de iarb[, t[cu\i p[=im agale,
+i bolta r[corit[ mai jos parc[ s-apleac[,
Curg valuri mari de umbr[ =i se-mp`nzesc pe vale.
Stai dreapt[-n strana vechii biserici de la \ar[;
Eu bat la sfin\i m[t[nii, =i-i pup, =i-i rog cuminte,
Cum bl`ndele-\i pove\e de mic m[ ]nv[\ar[.
Tu, palid[-n extazul ]nduio=[rii sfinte,
Stai dreapt[-n strana vechii biserici de la \ar[.
Din c[r\i cu slov[ veche =i cu figuri frumoase,
O lume ca de visuri, cu totul minunat[,
Mi-o sco\i, =i pe-ndelete ]ncepi a mi-o descoase.
C`t farmec e-n aceast[ via\[, adunat[
Din c[r\i cu slov[ veche =i cu figuri frumoase!
La patul meu, t[cut[, veghind neadormit[,
}ncet pe fruntea-mi ars[ de friguri, m`na-\i luneci,
}n mine-\i st[ via\a... ]ntreaga ta ursit[;
44
+i dup[ cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci,
La patul meu, t[cut[, veghind neadormit[.
Din c`\i copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine.
+i c`t m[ vezi de mare ]n planurile tale!...
La zodii chiar s-arat[ cum am s-ajung de bine,
+i ce m[riri m-a=teapt[ ]n norocoasa-mi cale!
Din c`\i copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine...
Ce dureros se stinse de=arta-\i a=teptare!
Pierdut, te v[d, din cruda vie\ii vijelie,
Nenorocit[ mam[, =i pl`ng c[ nu-s ]n stare
O slab[ m`ng`iere s[-\i dau, c`t de t`rzie,
Ce dureros se stinse de=arta-\i a=teptare!
De fiul t[u departe, stingher[ =i trudit[,
Nemaiav`nd puterea de-a te ruga =i pl`nge,
Azi ]\i prive=ti, cu sil[, via\a am[git[,
Cum a r[mas pustie =i c`t de trist se st`nge,
De fiul t[u departe, stingher[ =i trudit[.
Ca pete mari de umbr[ pe-o miri=te uscat[,
A=a, pe-a noastr[ urm[, trec stoluri lungi de g`nduri.
Nimic nu mai exist[ din c`te-au fost odat[,
+-asupra noastr[ anii pustii trec, r`nduri-r`nduri,
Ca pete mari de umbr[ pe-o miri=te uscat[.
CUM CURGE VREMEA...
Cum curge vremea =i ne-ngroap[!
Ia vezi ce mare te f[cu=i:
Mai ieri, erai numai de-o =chioap[,
C`nd te pierdeam printre p[pu=i;
45
C`nd te dam hu\a pe picioare,
O minunic[ r[sf[\at[,
+i te-ntrebam care-de-care:
Ce e=ti mata — b[iat, ori fat[?
Parc[ te v[d cum ]nainte
Ne ie=i la to\i, =i-n g`t ne sai;
Mama-\i tot zice: fii cu minte...
Tu parc[ alt[ grij[ n-ai!
Z`mbind, dai gurii noastre prad[
Obrajii rumeni =i rotunzi;
+i toate la=i s[ \i se vad[,
C[ci n-ai de ce s[ \i le-ascunzi.
Sub scar[, jos, ]ntr-o rochi\[
P[n’ la genunchi — aproape goal[,
Spui vorbe dulci =i dai guri\[
Unui pisoi ce-\i toarce-n poal[.
C`nd u=ile, ca de furtun[,
Trosnesc, izbite de p[rete,
+tim c[ vii tu, cea mai nebun[
+i mai dr[gu\[ dintre fete.
R`z`nd, de toate cele plin[
Pe m`nu=i\i =i pe obraz,
Tu umpli casa de lumin[,
De fericire =i de haz...
Fire=te, azi e=ti domni=oar[,
Nu ne vorbim ca mai-nainte...
Privirea ta m[ ]nfioar[,
De serioas[ =i cuminte.
46
+i, totu=i, nu =tiu cum ]mi vine,
C`nd v[d ace=ti doi ochi ce cat[
A=a frumo=i =i mari la mine,
+i =tiu c[-i s[rutam odat[!...
LINI+TE
Amicului meu Delavrancea
Tinere, ce-\i str`ngi ]n palme t`mplele ]nfierb`ntate,
Pe cand mintea ta, ]n friguri, ca o flac[r[ se zbate,
N[bu=it[ ]nl[untru, dac[, dup[ nop\i de trud[,
Mig[lind vorb[ cu vorb[, c-o-nd[r[tnicie crud[,
Ai ajuns s[-\i legi ]n stihuri vro durere, sau vrun vis,
Nu-\i ]ntemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris,
Nici nu te-mb[ta de vorba cui ar sta s[ te admire!
}n dezordinea vie\ii ]nec`nd a ta g`ndire,
+i sp[rg`nd smal\ul de forme =i de am[giri ce-ascunde
Miezul urilor eterne =-al durerilor profunde,
Vei vedea c`t de fatal[-i du=m[nia celorlal\i,
C`nd deasupra lor talentul \i-a dat aripi s[ te-nal\i
+i c`nd lene=a lor minte, dat[ pe g`ndiri u=oare,
Se ]mpiedic[ de-o munc[ ce-o cutremur[ =-o doare.
Fermeca\i de-o ciripire lini=tit[ =i dulceag[,
Adormi\i de vorbe goale, cum vrei tu s[-\i ]n\eleag[
Versul ]nc[rcat de g`nduri, =i cum crezi c-au s[ te ierte,
C`nd ]i smulgi din pacea frazei sun[toare =i de=erte?...
Nu, nu te-a=tepta s[-\i fie cu flori calea s[m[nat[,
Munca de artist e crud[, =i e trist-a ei r[splat[.
Ars de-a pururea de setea formelor nepieritoare,
Cu dorin\a ta maestrul neput`nd s[ se m[soare,
C`te visuri nu-\i ]ntuneci tu, cinstit, preot al artei,
}n discurajarea trist[ de-a vedea c`t de departe-i
47
Strofa ce-ai purtat-o-n minte de cea scoas[ la lumin[!...
Ame\it, trudit, pe m`n[ capul greu \i se ]nchin[,
+i suspini amar de mila frumuse\ii care-\i moare
Zugrumat[-n ]nchisoarea vorbelor nenc[p[toare.
+i dac-ai putut alege =i-ntrupa vreo icoan[
Din de=arta, viforoasa existen\ei tale goan[,
Cum vrei tu ca ]n pervazul altor min\i, alt[ lumin[
}mbr[c`nd-o, s[ r[m`ie tot icoana ta, senin[?
Fiecare ]n ]ngusta-i minte, c`nd va fi s-o prind[,
Str`mb[ =i mototolit[, ca-ntr-un ciob prost de oglind[,
Va vedea-o-n el, p[tat[ de-a lui proprie prostie.
A, sunt ferici\i aceia c[ror' nu li-i dat s[ =tie
A cre[rii dureri sfinte, =i pe care ]i ]mbat[
Ritmul generos ]n care ]=i scriu proza nes[rat[,
Toaca bunelor silabe, =i duioasa-ncredin\are
C[-nsemna\i cu stem[-n frunte, ce-au scris ei e lucru
mare!
Al acestora-i triumful: vecinic fe\ele senine,
Drep\i, ]nfumura\i, c-un z`mbet protector privesc la tine.
Ei sunt veseli: au o gloat[ de naivi ca s[-i admire,
+i se-ngra=[ de prostie, de noroc =i nesim\ire.
C[ci cuvintele blajine =i nimicurile lor,
Dezmierd`nd frumos urechea, cad ]n gustul tuturor.
S-or g[si =i pentru tine, suflet generos =i mare,
+-]nc[ mul\i, ca s[-\i arunce un cuv`nt de-ncurajare.
Vei avea cinstea s[ intri =i prin casele bogate,
Unde \i-or ]ntinde m`na, c-o-ngrijit[ bun[tate,
Doamne mari, cari-=i vor face ochii mici ca s[ te vad[,
Tineri parfuma\i, de spirit, sclivisi\i ca de parad[,
+i domni gravi, plini de afaceri, ce te-or ]ntreba discret:
Cam ce sum[ s[ c`=tige cu-a lui versuri un poet!...
48
+i vei sta cu ei la mas[... A... dar ia aminte bine,
C[-n bonton sunt pravili grele pentr-un necioplit ca tine,
Te p[ze=te, s[ nu v[t[mi a lor gusturi rafinate.
}n discu\ii — orice-ar zice — las[-i, d[-le lor dreptate.
Anecdota, calamburul — acolo fiind la pre\ —
Cat[-le prin almanahuri, =i vei trece de iste\.
P[n-atunci, neav`nd spirit, nu prea-ntinde vorba mult[;
Nici s[ taci a=a ]ntruna, c[ci t[cerea ta-i insult[...
Dup[ mas[ — se-n\elege — doamnele te vor ruga,
Cu obi=nuitul z`mbet, ca s[ le cite=ti ceva.
Tu, mi=cat de-at`ta cinste, ]\i sco\i foile ]ndat[,
Sfiicios c[t`nd la lumea ce-mprejurul t[u st[ roat[,
Te ]nchei frumos la hain[ =i... ]ncepi. Una suspin[,
Alta r`de, face semne =i s-apleac[ spre vecin[.
Conversa\ia ]ncepe: de copii, de slugi, de rochii...
“Are haz”, =opte=te gazda, spion`ndu-te cu ochii.
“Uf, ce anost! Cine-i [sta?” ]ntr-un col\ se-ntreab[ dou[.
“De, ]nchipuie-\i, s[racul!... de pove=ti ne arde nou[?”
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
“A, s-a ispr[vit!...” Din vorb[ se-ntrerup pentr-un
moment;
Fiecare se sile=te s[-\i arunce-un compliment:
“Inspirat a\i fost de muze!... Prea frumoas[ poezie!”
Nu uita c-aci se cere s[ ro=e=ti de modestie.
Datoria ta f[cut[ — po\i s[ te retragi cuminte.
Doamnele-=i reiau ]n pace vorba lor de mai nainte.
Spune-acum dac[-\i sur`de o asemenea via\[,
+i de crezi c[ e o soart[ fericit[ =i m[rea\[
De-a l[sa acestor oameni dreptul s[ te umileasc[!
49
C[ci, pentr-un s[rac ce simte, nu e ran[ sufleteasc[
Mai grozav[ dec`t mila rea =i dispre\uitoare
Cu care-l privesc boga\ii din de=arta lor splendoare!
Ce? At`ta timp s[ cau\i dureroasa ]ntrupare
A unei lumini de-o clip[ ce-n via\a ta r[sare,
+i din haosul de g`nduri s-alegi sfintele icoane,
Ca s[ faci frumos cu ele la boieri =i la cocoane?
Dar ar fi s[ te cutremuri de dezgust =i de ru=ine
C`nd ai =ti cu ce-ng`mfare, ce de sus privesc la tine
To\i neghiobii ce-\i dau m`na socotind c[-\i fac
onoare!
+i mai vii s[-nfr`ngi dispre\ul nesim\irii z`mbitoare
+-al biletelor de banc[ — cu ce-ai scris — cu ce-ai
g`ndit?
Cine vrei s[ te-n\eleag[, saltimbanc nenorocit?...
A, nu-\i t[v[li talentul prin saloanele bogate,
Unde capul nu g`nde=te, unde inima nu bate
Dec`t dup-o anumit[ =i stupid[ ]nvoial[,
Unde omul i-o p[pu=[, =i via\a o spoial[!
Fugi de z`mbetul f[\arnic =i de str`ngerea de m`n[
A acestor m[=ti ce firea omeneasc[ o ]ng`n[...
Fugi. E-un vicleim ridicul, monoton din cale-afar[;
Ve=nica de=[rt[ciune \ine cap[tul de sfar[!
Suflet ]necat de g`nduri sfinte =i nepieritoare,
Las[-\i clipele vie\ii ]n\elept s[ se strecoare,
R[s[rind de pe-a lor urme dungi ne=terse de lumin[;
+i de vrei s[-\i deie arta m`ng`ierea ei senin[,
Ca un pustnic te ]nchide ]n odaia ta s[rac[,
+i dorin\elor de=erte porunce=te-le s[ tac[:
Lumea ce ai fost visat-o neafl`nd-o nic[irea,
Caut[-\i ]n tine ]nsu\i lini=tea =i fericirea.
50
TOT ALTE VREMI...
Tot alte vremi s-au a=ternut.
Din ce ]n ce mai rar,
Icoane =terse din trecut
}ncet =i trist r[sar.
}n urma mea s-a-ntunecat,
Cum nici n-a= fi tr[it...
Mai clare-s c`te le-am visat
+i-n c[r\i le-am fost citit.
+i de-ar fi fost s[ nu te =tiu,
De mult puteam s[ mor —
Un beduin ]ntr-un pustiu,
Sub lun[ c[l[tor.
Dar chipul t[u ]n veci mi-a stat
Ca o lumin[-n g`nd.
+i ani ]ntregi te-am a=teptat,
De-at`ta dor pl`ng`nd.
C[ci singura-mi iubire-ai fost
+i singurul meu vis,
Ce-n stepa f[r[ ad[post
O cale mi-a deschis.
}n fine, mi te-ai ar[tat,
Tu, chip frumos =i sf`nt;
Pierdut, ]n fa\a ta am stat
Cu ochii ]n p[m`nt,
G`ndind c[ s-ar putea s[ pleci,
Stingher =i dornic iar,
51
S[ pl`ng ]n urma ta pe veci,
Chem`ndu-te-n zadar.
Tu ]ns[ te-ai ]nduio=at
+i m`na mi-ai ]ntins,
De tine m-am al[turat
+i-n bra\e te-am cuprins.
De-acum nici voi s[ mai ascult
La glasurile din trecut.
Fiin\a mea cea de demult
}n noapte s-a pierdut.
}n urm[ st[ un larg pustiu,
Un vis nel[murit.
Din tot trecutul meu nu =tiu
Dec`t c[ te-am iubit.
IULIA HASDEU
Pe catafalc ]ntins[, de flori ]mpresurat[,
St[ alb[ =i frumoas[. La cap ]i ard f[clii.
}n jurul ei s-adun[ mul\imea-nfiorat[,
Ce-n pl`ns f[r[ de lacrimi durerea =i-o arat[,
C[ci gurile sunt multe =i min\ile-s pustii.
Ea doarme, =i pe chipu-i de sf`nt[ lumineaz[
Misteriosul z`mbet al lini=tii de veci.
Pe lustrul frun\ii joac[ a geniului raz[,
+i-n maiestatea mor\ii ea pare c[ viseaz[,
La piept \in`ndu-=i crucea sub degetele-i reci.
52
A=a o iau pe bra\e ]n haina-i de mireas[,
+i-n c`ntece de preo\i o culc[ ]n sicriu.
Cu t[lpile-nainte ]ncet o scot din cas[.
Pl`ng`nd, ai s[i o cheam[. }n urma ei se las[
Pe toate-nghe\ul mor\ii — mu\enie, pustiu.
Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei p[rinte
Pe mig[lite r`nduri st[ nop\i ]ntregi plecat:
Sunt g`ndurile moartei, sunt urmele ei sfinte...
+-acum el ]n\elege:
       S[ poarte-at`ta minte
Un cap a=a de t`n[r, a fost de neiertat.
UNDE NI SUNT VIS{TORII?...
Nu =tiu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne ]neac[ la un asfin\it de soare,
Sau decep\ia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exal[ de pe-at`tea mari morminte,
R[sp`ndindu-se-n via\[, ca o trist[ mo=tenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric =i m`hnire,
+i ]mpr[=tie ]n lume o misterioas[ jale,
Parc-ar sta s[ bat[ ceasul stingerii universale;
C[ci m[-ntreb, ce sunt aceste vaiete nem`ng`iate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri ]ntunecate,
Chipuri palide de tineri osteni\i pe nemuncite,
Tri=ti poe\i ce pl`ng =i c`nt[ suferin\i ]nchipuite,
Inimi la=e, ab[tute, f[r-a fi luptat vrodat[,
+i str[ine de-o sim\ire mai ]nalt[, mai curat[!
Ce sunt bra\ele acestea slabe =i tremur[toare?
Ce-s ace=ti copii de cear[ — fructe istovite-n floare?...
53
+i ]n bocetul at`tor suflete descurajate,
C`nd, bolnavi, suspin[ barzii pe-a lor lire discordate,
Blestem`nd de=ertul lumii =-al vie\ii, ]n ne=tire,
C`nd ]=i scald[ to\i ]n l[crimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, st[p`nitorul unei limbi a=a divine,
Ce-ai putea s[ ne descoperi, ca un f[c[tor de bine,
Orizonturi largi =-at`tea frumuse\i necunoscute,
Te mai sim\i atras s-aluneci pe acelea=i c[i b[tute,
S[-\i adormi =i tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca ]n propria ta \ar[ s[ te-ar[\i str[in, exotic?...
Cum, c`nd e=ti a=a de t`n[r, e o glorie a spune
C-ai ]mb[tr`nit =i sila de via\[ te r[pune,
C[ nimic pe lumea asta s[ te mi=te nu mai poate,
C[ te-ai zbuciumat zadarnic =i te-ai s[turat de toate?
+tii tu ]nc[ ce-i via\a? Ai avut tu c`nd p[trunde,
Nu problemele ei vaste, ]nc`lcite =i profunde,
Dar un tremurat de suflet, lic[rirea ta de-o clip[,
C`nd at`tea-\i schimb[ vremea c-o b[taie de arip[,
}n vertiginosul haos de priveli=ti, ce te-n=al[,
Sub imensa =i eterna armonie general[?...
E=ti de-abia ]n pragul lumii. |i-i a=a de sprinten g`ndul.
C`te n-ar =ti el s[ prind[ ]n via\[ arunc`ndu-l!
C`te frumuse\i ascunse vi s-arat[ numai vou[,
Ferici\i poe\i: natura, lumea pururea e nou[!
Pe sub ochii t[i tablouri lunec[ str[lucitoare,
Glasuri, =i colori, =i forme tu le la=i s[ se strecoare,
Leg[n`nd a tale g`nduri adormite, ca pe-o ap[,
C`nd at`tea adev[ruri nerostite ]nc[-\i scap[!
+tiu. Am fost =i eu ca tine am[git s[ cred c[-n art[
Pot s[ trec la nemurire cu revolta mea de=art[;
+i cu lacrimi stoarse-n sil[ — nu mi-a= mai aduce-aminte —
Am bocit =i eu... nimicuri, ce-mi p[reau pe-atuncea sfinte!...
54
Dar c`nd m-am uitat ]n juru-mi =-am v[zut c[ e o boal[,
+i c[ to\i ]ncep[torii, de abia sc[pa\i din =coal[,
Ofili\i ]n floarea v`rstei de-un dezgust molipsitor,
}=i z[d[rnicesc puterea, focul tinere\ii lor,
Ca s[ legene-n silabe, pe tiparele g[site,
Desper[ri de porunceal[ =i dureri ]nchipuite,
C`nd am ]n\eles c-aceasta e o mod[ care soarbe
Seva tinere\ii noastre, am zis g`ndurilor oarbe,
Ce-=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
S[ s-abat[ l[s`nd mor\ii ]n odihna lor de veci,
+i din florile vie\ii s[ aleag[ =i s-adune
}n nepieritorul fagur adev[r =i-n\elepciune!
C`te nu-s de scris pe lume! C`te drame mi=c[toare
Nu se pierd nepovestite, ]n n[prasnica v`ltoare
A torentelor vie\ii! C`\i eroi, lipsi\i de slav[,
Nu dispar ]n lupta asta nesf`r=it[ =i grozav[!
+i, sub vijelia soartei, c`te inimi asuprite,
C`\i martiri pe cari vremea =i uitarea ]i ]nghite!
+i c`nd lumea asta toat[ e o ve=nic[ mi=care,
Unde cea mai mic[ for\[ ]mpline=te o chemare,
+i c`nd vezi pe-ai t[i cum suf[r, cum se zbucium[ =i
         lupt[
}n campania aceasta mare =i ne]ntrerupt[,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
S[ arunci celor ce-a=teapt[ de la tine-un ajutor,
Jalea =i descurajarea c`ntecului t[u amar,
+i s[-\i cheltuie=ti puterea celui mai de seam[ dar,
Ca s[-i faci mai r[i pe oameni, =i mai sceptici, =i mai
        tri=ti?
Asta vi-i chemarea sf`nt[ de profe\i =i de arti=ti?...
Unde ni-s entuzia=tii, vis[torii, trubadurii,
S[ ne c`nte rostul lumii =i splendorile naturii?
55
Unde ni-s s[m[n[torii generoaselor cuvinte,
Magii ocroti\i de stele, merg[torii ]nainte,
Sub credin\ele sf[r`mate =i sub pravilele =terse
}ngrop`nd vechea durere, cu-al lor c`ntec s[ reverse
Peste inimile noastre m`ng`iere =i iubire,
+i cuv`ntul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despic`ndu-le ]n dou[,
Splendid[-naintea noastr[ s[ ne-arate-o lume nou[!
VECHILOR ATENEI+TI1
Acei ce v-a\i legat via\a
De-un vis frumos =i fericit,
Pentru a c[rui ]ntrupare
Cu-at`ta dragoste-a\i muncit,
Voi to\i, cari-a\i p[zit cu cinste
Stindardul sf`nt ce-a\i ridicat,
+i cari-a\i pus ]nt`ia piatr[
Acestui str[lucit palat,
Pute\i ]n adev[r fi m`ndri
+i ferici\i c-a\i izbutit:
A prins fiin\a visul nostru —
De-acuma drumul e croit!...
+i ce r[splat[ glorioas[!
}n templul ridicat de voi
S[rb[torim un sfert de secol
Din lupta voastr[ de eroi!
1 Poezie scris[ ]n 1890 cu prilejul jubileului de 25 de ani al Ateneului
Rom`n din Bucure=ti (]nfiin\at ]n 1865).
56
Desigur, a fost grea chemarea
+i lung[ cale-a\i str[b[tut:
Dar azi pute\i ]ntinde m`na
+i zice: “Iat[ ce-am f[cut!”
Acestea-s luptele ce-arunc[
Lumin[-n calea tuturor,
+i-acestea-s marile trofee
Ce onoreaz[ pe-un popor.
Aici de-a pururea vor curge
Izvoarele de g`nduri sfinte,
De-aici va r[suna trivoga1
De=tept[toarelor cuvinte;
+i roiul generos de tineri,
Aceast[ gloat[ de recru\i,
Ce umplu golurile triste
Ale eroilor c[zu\i,
At`tea for\e risipite
S-or ]nc[lzi de-acela=i dor,
+i-n larga tab[r-a vie\ei
}=i vor aduce jertfa lor,
Vor pune pace =i iubire
}n inimile cari gem
Sub valurile de-ntuneric,
Ce-mping la ur[ =i blestem;
Vor =terge vrajba dintre oameni
+-or face traiul mai senin:
1 Trivog[ — b[taie ]n tob[; semnal.
57
Aceasta-i nobila chemare
A lupt[torilor ce vin,
Osta=i cu fruntea luminat[
De raza unui ideal,
Vibr`nd de marea suferin\[
+i de suspinul general.
Acum \i-s u=ile deschise,
Ia-\i locul, viguros popor,
+-ascult[-\i ]nsetat profe\ii
Cu ochii du=i ]n viitor;
De-aicea vei ie=i mai mare,
Mai iubitor, mai solidar,
C[ci toate patimile sterpe
Vor adormi-n acest altar,
}n care vei veni, din lupte,
Via\a s[ \i-o r[core=ti,
+i-n care pururea va arde
F[clia min\ii omene=ti.
IUBIRE
Iubire, sete de via\[,
Tu e=ti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile ]n soare,
+i, ]mb[tate de-al t[u farmec,
Ce peste lume se a=terne,
}n tremurarea lor de-o clip[
Viseaz[ fericiri eterne.
58
Din haos =i din ]ntuneric
Te-ai smuls, fecund[ =i senin[:
Al t[u sur`s de alma parens1
Fu prima raz[ de lumin[.
+i, de c[ldura ta, plane\ii
Treptat se dezmor\esc, ]nvie...
Pe to\i ca ]ntr-o mreaj[-i leag[
Universala simpatie.
Tu faci s[ circule ]n lume
Puterea ta de z[mislire.
+i miliardele de forme
De-a lungul vremii s[ se-n=ire.
Vie\ile, ascunse-n germeni,
Din somn — c`t le atingi — tresar,
+i toate-n raza ta ]nvie,
+i toate mai frumoase par.
Prin tine, valuri de vibra\ii,
Din dep[rtatele planete,
Trezesc ]n sufletele noastre
Dureri =i bucurii secrete;
+-acele nostalgii ce-adesea
Ne vin f[r[ s[ =tim de unde,
Or fi ecouri ostenite,
Chem[ri din regiuni profunde.
E greu s[-mi deslu=esc ce cuget...
Dar tu-mi evoci o lume-ntreag[,
De care nu =tiu ce putere,
Ce doruri mistice m[ leag[.
1 Cu sensul de: p[m`nt (maic[) hr[nitor (-oare) (lat.).
59
M[ simt mai bun, mai cald, mai vesel.
Via\a toat[ mi s-arat[
Frumoas[, =i ]ntr-o lumin[
Cum n-am v[zut-o niciodat[!
C[ci azi iubesc; din nou ]mi pare
C[ e ]nt`ia mea iubire.
Natura-mbrac[ pentru mine
Podoabe, ca s[ m[ inspire:
Copacii ]nfloresc, ]n aer
Plutesc miresme-mb[t[toare,
Acela=i dor, acela=i suflet
Palpit[-n fiecare floare.
Iubesc, =i-n clipa asta toate
C`te r[sar ]n prim[var[
Sunt propriile mele visuri,
Aievea ]ntrupate-afar[.
Atins de farmecul vie\ii,
M[ simt o for\[-n univers,
+i glasul meu devine c`ntec,
G`ndirea mea devine vers.
I
Ce noapte bl`nd[ se coboar[
Peste p[m`ntul obosit!
+i-i cald, \[ranii dorm afar[,
+-ai no=tri to\i au adormit
Eu singur stau ca un lunatic;
De-a\i =ti voi g`ndurile mele!...
E-o lun[ parc[-i ziu[. Cerul
I-albastru tot, spuzit de stele.
60
Nici broa=tele nu dorm. Ce sfad[!...
+i dup[ glas le ]n\elegi
Pe cele mai cu greutate:
Or fi f[c`nd =i ele legi.
De pe gunoaie-aprinse fumul
Molatic se ridic[-n cer,
+i caii la p[=une sun[
Din piedicile lor de fier,
Departe-un fluier se aude,
Un c`ntec aiurit, duios,
Ce-n note lungi, tremur[toare,
Suspin[ lin, misterios,
}n sf`nta lini=te a nop\ii.
O stea alunec[ de sus
+i taie-o dung[ alb[-n aer...
Cine din lume s-o fi dus?
}n capul satului e curtea.
Ce-or fi f[c`nd acolo oare?
Or fi dormind — e miezul nop\ii.
+i ea?... At`t de g`nditoare
+i trist[ m-a privit asear[!
Pl`nsese, ori mi s-a p[rut?
Ce-ar fi odat[, m`na-i alb[,
C`nd mi-o ]ntinde, s-o s[rut?...
+i-n minte mi s-arat[ chipu-i
At`t de fraged =i de bl`nd,
Cu ochii mari, senini, alba=tri...
Ascund ]n fundul lor vrun g`nd?...
+uvi\e blonde-i cad pe frunte...
Un p[r bogat =i m[t[sos,
61
+-un g`t ce-\i d[ fiori, =-o gur[...
Cum r`de de copil[ros!
O fi =tiind c`t de frumoas[-i?
Un liliac orbit de lun[,
}n zbor, de str[=ini se love=te.
Visez? Cine-a venit s[-mi spun[
C[ ea-ntr-o vag[ a=teptare
Se primbl[ singur[ pe-afar[?
La vremea asta s[ nu doarm[?...
Sunt basme nop\ile de var[!
Se poate g`ndurile mele
S-o fi atins, =i ea-n ne=tire,
Ca de o vraj[ tulburat[
De-aceast[ raz[ de iubire,
S[ fi ie=it s[ cate-n stele
Tovar[=i, de ur`t s[-i \ie.
+i plec. Un glas parc[ m[ cheam[...
+tiu bine c[ i-o nebunie.
Sunt nou[ case p`n-acolo,
+i c`inii dorm ]n b[t[tur[.
P[=esc ]ncet, aud cum sufl[
Puternic vitele sub =ur[.
}mi bate inima — m-apropii.
Z[resc ceva?... Ori mi se pare...
Ba da, o umbr[ e ]n poart[;
+i nici un semn, nici o mi=care...
Ajung ]n dreptul ei... Cum tremur!
+i trec cu ochii ]n p[m`nt...
}mi fac mustr[ri de st`ng[cia
62
+i frica mea f[r[ cuv`nt.
M[-ntorc... A= fi trecut =-acuma,
C[ci pentru fric[ nu-s pove\e...
Dar ea-mi =opte=te: “bun[ seara”...
Tot fetele mai ]ndr[zne\e!
M-abat =i... =ov[ind, m-apropii,
+i toate-mi par ca ]ntr-un vis...
E o lumin[ uimitoare,
Tot cerul parc[ s-a deschis.
Copila aiurit z`mbe=te
Privirii mele arz[toare.
|iu minte c[ i-am zis atuncea:
“...S[ nu r[ce=ti... e cam r[coare...”
+i-ncet i-am pus pe um[r m`na —
A=a timid, tremur[tor...
+tiu eu? Poate-a cuprins-o mila,
C[ s-a l[sat ]nceti=or,
Ca un copil, plec`ndu-=i capul
Pe pieptul meu s[ i-l m`ng`i:
“Ce dulce e!... Toat[ via\a
Vreau l`ng[ tine s[ r[m`i!”
Frumos ]i mai miroase p[rul,
Miroase toat[ ca o floare.
M[ uit la ea — at`ta farmec
}mi arde inima, m[ doare...
+-am s[rutat-o mult =i lacom,
Am s[rutat-o, scos din min\i,
Pe ochii reci, pe g`t, pe gur[,
Cu mii de s[rut[ri fierbin\i.
63
T`rziu ne-am desp[r\it... cu-ntoarceri,
Cu tr[g[niri copil[re=ti.
+-am urm[rit-o cum se =terge,
Ca o minune din pove=ti.
+i mult am stat a=a, ]n noapte,
S[-mi deslu=esc tot ce-am sim\it.
Aveam ]n m`ini c[ldura, forma,
Parfumul visului iubit.
}n sat coco=ii prind s[ c`nte.
Deasupra stelele clipesc.
Mi=carea lumii — ]ntrerupt[ —
Reintr[-n mersul ei firesc.
+i c`nd a doua zi, pe hain[,
Mirat, g[sesc un fir de p[r,
Pricep c[ visul ce visasem
S-a petrecut ]n adev[r.
M[-mbrac, m[ piept[n mai cu grij[.
Ce-i, Doamne, =i iubirea asta!...
Acum, eu cred c[ ea m[ vede,
M-acoper[ cu dulcea, casta
+i vis[toarea ei privire.
Iubit de ea, m[ simt frumos,
+i parc[ nu m[-ncape lumea...
Ce m`ndru calc =i radios!
V[d satu-ntr-o lumin[ nou[.
M[ simt u=or, mi-e cald, mi-e bine,
+i oamenii, mai veseli ast[zi,
Privesc cu dragoste la mine;
+i toate par ]nfiorate,
}n aer e o s[rb[toare...
64
Natura, ]n extaz, palpit[
Ca-n primul r[s[rit de soare.
Pricep... ea a deschis fereastra,
+i din albastra ei privire
S-a rev[rsat asupra lumii
O sf`nt[ raz[ de iubire,
+i toate-au tres[rit atuncea
Ca de fiorul cel dint[i...
Iubito, farmecul acesta
Are ceva din ochii t[i!
II
“Vezi, s[ ne scrii cum-ei ajunge...”
+i mama-n prag r[m`ne trist[.
Privirea mea caut-aiurea
O fluturare de batist[...
Mi-s ochii ]neca\i de l[crimi,
+i trapul cailor st`rne=te
Un nor de praf; ]n juru-mi totul
Se-ntunec[, se-nv[lm[=e=te.
Pustie, nesf`r=it de lung[,
S-a=terne vremea ]nainte,
+i de pe-acum ]ncep s[-mi par[
Pove=ti aducerile-aminte;
E-at`ta fericire-n urm[,
+i-at`ta-mi pare de departe,
}nc`t m[-ntreb dac-am tr[it-o,
Sau am citit-o ]ntr-o carte.
M[ v[d ]n larma de la =coal[,
Pierdut, ne]n\eles de nime,
65
Cerc`nd nelini=tea-mi ascuns[
+i dorul s[ mi-l pui ]n rime.
Via\a mea se-nstr[ineaz[
De tot ce se petrece-afar[,
+i s-ad`nce=te, vis[toare,
}n calmul nop\ilor de var[...
O, am s[-\i scriu adesea, mam[,
Scrisori nebune, de prin stele,
C[ci =tiu cine-o s[ le citeasc[
+-o s[ priceap[ ce-i ]n ele.
Tu, ascult`ndu-le, vei crede
C[-s basme de pe alt[ lume,
+i nu vei b[nui nimica...
Vei r`de, ca de ni=te glume.
Iar dac[ ochii ei alba=tri,
Citind, se vor ]ntuneca,
+i pe obrazu-i trist =i palid
O lacrim[ va luneca,
Tu f[-te c[ nu vezi, =i las-o
De tine fa\a s[-=i ascund[,
G`nde=te-te c[ sunt departe,
C-a=tept — =i roag-o s[-mi r[spund[.
III
Cumplite-s nop\ile de iarn[,
+i lungi de nu se mai sf`r=esc.
}n urletele vijeliei
Sunt glasuri cari m[ bocesc,
+i mi-e ur`t, mi-e dor, mi-e jale,
+i ]ntunericul de-afar[
66
}mi face casa mai ursuz[,
Singur[tatea mai amar[.
Tu nici nu b[nuie=ti, copil[,
Ce dureroas[ nebunie
S-abate-n nop\ile acestea
Peste via\a mea pustie,
+i cum m[ mistui, =i m[ zbucium
Ca-ntr-un ocean care m[-nghite,
Pierdut =i ne=tiut de nimeni
}n golul vremii neclintite.
Mereu pe-acelea=i pagini caut
Un semn, =tiut mai dinainte...
A, iat-o fil[ ]ndoit[...
Icoana ta-mi r[sare-n minte,
Te v[d citind aceste r`nduri,
Te simt g`ndindu-te la mine,
Urzind, pe-o clip[ de iubire,
O lume de pove=ti senine,
Te urm[resc ]n cartea asta,
Ca =i cum unele cuvinte
Ar mai p[stra ceva din glasul,
Din respirarea ta fierbinte;
+-adesea c`nd m[-neac[ pl`nsul
De-at`ta dor, de-at`ta jale,
Eu ]\i s[rut aici privirea
+i urma g`ndurilor tale...
Cine-a \ipat a=a?... Cum tremur...
Pare c-aud un pas pe scar[,
Ascult, \iindu-mi r[suflarea...
67
Nimic — e viforul de-afar[.
O, lini=tite nop\i de iuliu,
At`t de limpezi =i albastre,
Unde sunte\i?... Voi, poezia
+i farmecul iubirii noastre!
IV
S-a luminat de ziu[; nu e
|ipenie de om pe strad[,
A mele-s cele dint[i urme
}n valurile de z[pad[;
Sunt ame\it de neodihn[,
}n g`nd spui versuri latine=ti,
+i, dup[ fiecare strof[,
M[-ntreb dac[ m[ mai iube=ti...
}n clas[: dasc[lul, la tabl[,
M[soar[ calea dintre stele;
Pe liniile lui mi-s ochii,
Dar unde-s g`ndurile mele!...
E var[, stau culcat ]n iarb[,
Miresmele de flori m[-mbat[,
}ncet ]mi lunec[ pe frunte
O m`n[ alb[, delicat[:
Te v[d — privirea mi se pierde
}n ochii t[i ad`nci =i mari,
+i =tiu c[ e=ti a mea, =i totu=i
Parc[ m[ tem s[ nu-mi dispari.
T[cerea, paji=tea, lumina
Ne farmec[, ne ]nfioar[;
Via\a, inimile noastre
Palpit[-n tot ce ne-nconjoar[...
68
Deasupra noastr[ dou[ presuri
Pe-o ramur[ se giugiulesc,
+i-n aer de plutesc miresme,
E c[ =i florile iubesc...
Figura \i se lumineaz[,
+i ochii gale=i \i s-aprind —
Ce g`nd ]\i tremur[ pe buze
De m[ prive=ti a=a, z`mbind?...
“Acum ie=i, tinere, la tabl[
+i spune-ne ce-ai ]n\eles!”
Tresar... m[-ntreb unde m[ aflu...
+colarii ]mi fac semn s[ ies.
}n hohotul de r`s al clasei
Privesc ]n juru-mi sastisit1
“Uita\i-v[ la el, =i-l pl`nge\i...
Nenorocitul... a dormit!”
SONET
Sunt zece ani. Ce curios ]mi pare
Aspectul lucrurilor vechi, uitate!
Ca dintr-un somn, deodat[ de=teptate,
Parc[ privesc c-un aer de mirare...
Mai str`mt[-i casa, toate-s mic=orate,
M[ uit ca-n vis, =i caut prin sertare
Nimicuri scumpe... inima-mi tresare
De-o sf`nt[ =i duioas[ pietate.
1 Uluit, z[p[cit.
69
Acelea=i cadre-mpodobesc p[re\ii,
Din rame, cat[ lung =i trist la mine:
Pove=ti pierdute-n haosul vie\ii,
De farmecul de-odinioar[ pline,
}mi readuc parfumul tinere\ii...
Parfum de flori crescute pe ruine.
TACTIC{...
“...De ce-mi stai pururea ]n cale,
Cu-acela=i aer trist, pierdut?
Ce v`nt vr[jma= te-a ab[tut
+i de ai t[i te-a r[t[cit?
E-at`ta-ntunecat[ jale
}n tremurul privirii tale,
+i pari a=a de ostenit!..."
“Peste via\a mea pustie,
Zv`rlit[-n vijelii pe veci,
Ce mil[ te-a cuprins s[-\i pleci,
Copil[, ochii t[i frumo=i?
E o cumplit[ nebunie
}n taina care m[ sf`=ie...
Nu te-ncerca s-o mai desco=i.
Pe mine-o nendurat[ soart[
De-a pururea m-a prigonit,
+i nimenea nu m-a iubit.
E noapte-n juru-mi =i pustiu,
+i nu =tiu ce blestem m[ poart[
Pe-o lume sarb[d[ =i moart[,
}n care n-am cerut s[ fiu!...”
70
Vezi, t`n[rul =tiuse bine
Cum s-o aduc[ din cuv`nt...
Plec`ndu-=i ochii ]n p[m`nt
C-un lung suspin tremur[tor,
El a=tepta... “O simt cum vine:
Un pas e ]ntre ea =i mine...
C`t e-ntre mil[ =i amor.”
*
Copila...-nvins[...-nduio=at[,
La piept ]i cade suspin`nd,
C[ci glasul lui, at`t de bl`nd,
A fost un c`ntec fermecat.
Deasupra lor luna s-arat[
Frumoas[, ca nealt[dat[...
Ce tain[ mare s-a-nt`mplat?
Un semn, o vraj[, o porunc[...
A fost ceva nepriceput;
O vecinicie-ntr-un minut,
C[ci timpul s-a oprit din zbor:
+i pe c`nd ei s-afund[-n lunc[,
Din umbr[ Mefisto le-arunc[
Un hohot lung pe urma lor.
          SONET
C`t ne iubeam, =i cum credeam odat[
C[-i un amor ce nu se va mai st`nge,
C[ tot ce-n g`ndul nostru se r[sfr`nge
E-o lume ve=nic[ =-adev[rat[!
71
De multe ori, dorin\a de-a te str`nge
La piept, mai cald[, mai pasionat[,
}mi de=tepta o grij[-ntunecat[:
“C`nd voi muri...” =i tu-ncepeai a pl`nge...
Poveste-i azi, =i nici m[car nu-i trist[,
C[ci totul s-a sf`r=it pe nesim\ite;
Nici urm[ din ce-a fost nu mai exist[.
Vezi tu, ce de iluzii risipite!
Un semn, o fluturare de batist[.
+i ca un val uitarea ne ]nghite.
SONET
A revenit frumoasa prim[var[;
Copacii parc[-s nin=i de-at`ta floare;
Dorin\i copil[re=ti, ren[sc[toare,
Fac inimile noastre s[ tresar[...
Iubire e ]n razele de soare,
+i farmec ]n a codrului fanfar[,
+i visuri dulci ]n lini=tea de sar[;
}n cer =i pe p[m`nt e s[rb[toare.
Ascult, privesc, respir cu l[comie,
C[ci toat[ frumuse\ea asta-mi pare
C[ niciodat[ n-are s[ mai fie!
+i-s fericit c-am fost o clip[-n stare
S[ simt, ]n marea lumii simfonie,
A g`ndurilor mele ]ntrupare.
72
PRIMA LEC|IE
Taci, c[ doarme p[pu=a!
MIMI
}n col\i=orul ei, st[p`n[
Pe-un vraf de juc[rii stricate,
Din c[r\i de joc, din h`rtioare
Ea-=i face parcuri =i palate;
Vorbe=te, r`de cu p[pu=a...
Ce fericite-s am`ndou[
C[ s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mp[r[\ie nou[!
P[pu=a n-are nas, e cheal[,
+-un bra\ din um[r ]i lipse=te,
Dar Mimi-o vede tot frumoas[:
C[ci ea e mam[, =-o iube=te.
Stau =i m[ uit, cu c`t[ grij[
A rezemat-o de-o cutie,
+i-i duce bun[t[\i la gur[
Cu linguri\a, =-o ]mbie:
“A=a, pap[ frumos, fii gigea,
Pap[ cu mama, s[ cre=ti mare...”
Apoi o =terge, o s[rut[
+i-i preg[te=te de culcare:
}ntr-un pantof i-a=terne c`rpe,
}i face loc =-o cuib[re=te:
“}nchide ochii =i f[ nani.”
P[pu=ii nu-i e somn... sc`nce=te...
73
E r[sf[\at[, vrea s[-i c`nte,
+i basme de-ale ei s[-i spun[...
O, e un chin p`n’ s-o adoarm[.
Noroc c[-i Mimi mam[ bun[!
S[ nu te-ncerci s-o iai ]n bra\e,
Ori s-o s[ru\i, c[ nu se las[;
Ce-i ea, copil? Nu-=i vede capul
De sup[r[ri, de griji, de cas[...
M[ umfl[ r`sul... ce dr[gu\[-i
}n demnitatea ei de mam[!
+i cuget la o viclenie:
“Te fac eu s[ m[ bagi ]n sam[!...”
Pe-ascuns, din buzunarul hainei
M[ fac c[ scot o p[s[ric[,
+i-ncep s[-n=ir ce pene are,
C`t de frumoas[ e =i mic[...
“Ce bine-mi pare c[ nu-i nime
S[ vad[ ce am eu aici!...”
Dar cine-o fi? Aud prin cas[
Un tropot de picioare mici...
M[-ntorc. Cu ochii mari =i limpezi
M[ farmec[, lingu=itoarea!
Ce cau\i, mam[ de p[pu=[,
Fudula mea de-adineoarea?
Se uit[ dup[ p[s[ric[,
+i i se pare c-o =i vede;
Degeaba-i spun c-am am[git-o,
C-am vrut s[ r`d de ea... nu crede.
74
Cer=ind, m`nu\ele-=i ]ntinde
+i de genunchii mei s-aga\[...
De-ai =ti tu p[s[rica asta
Ce adev[ruri te ]nva\[!
ICOANE +TERSE
Privesc de la fereastr[, g`nditor,
Cum soarele se las[-n asfin\it,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur =i rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i =ters;
Din nor bizare forme se desfac...
Cum le-a= a=terne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc... Acum, parc[-i un drac,
}n hain[ de argint ]nf[=urat,
St[ drept =i \ine-n m`n[ un stindard.
Acu-i un urs... dar iat[... s-a schimbat...
I-un pop[ — pletele-nc`lcite-i ard.
O clip[-l v[d cu bra\ele ]n sus,
Dar flac[rile lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nal\[ la apus,
}ncet a nop\ii umbre se ]ntind...
}n pacea asta sf`nt[ din amurg
Ce trist lucesc a cerului f[clii!
Iar clipele vie\ii mele curg
Din ce ]n ce mai reci =i mai pustii.
75
ETERNUL C~NTEC
E vechi de c`nd lumea, dar celui de-l c`nt[
Ce nou i se pare!... S-ascult[ uimit.
}n el i-o legend[ frumoas[ =i sf`nt[,
+i vorbele-o sfarm[ cu zgomotul lor:
E c`ntecul inimii care-a murit,
+-al primului nostru amor.
E noapte, sunt singur, =i iar mi-aud g`ndul
Cum, not[ cu not[, mi-l c`nt[ ]n tain[.
Ce dulce-i... }mi vine s[ pl`ng ascult`ndu-l...
De ce nu se poate o dat[ s-a=tern
S[raca =i aspra cuv`ntului hain[
Pe-al g`ndului c`ntec etern!
Ah, iat[ gr[dina... v[d urmele mele
Pe prundul aleii. P[m`ntul miroase,
+-albasrtu-i de cele dint[i mic=unele.
Curg valuri de raze din cerul deschis;
E lini=te-n aer, =i toate-s frumoase,
+i toate le v[d ca-ntr-un vis.
+i cr[ngile-at`rn[-nc[rcate de floare
S-ating[ p[m`ntul — ai crede c[-s ninse
Sub alba podoab[ ce tremur[-n soare;
Iar tu, ca din basme, deodat[ mi-apari,
}nalt[ =i zvelt[, cu bra\ele-ntinse,
Cu ochii t[i limpezi =i mari...
+i ce-a fost pe urm[?
Zadarnic! Cuvintele-s tulburi =i grele.
Se-ntunec[-n juru-mi, =i c`ntecul moare.
Nici farmecul celor dint[i mic=unele,
76
Nici z`mbetu-\i gale=, nici lene=u-\i mers,
Nici cr[ngile albe-ndoite de floare,
Nimic nu-mi mai scap[r[-n vers!
TU E+TI POET...
Eu vreau c`nt[ri de veselie.
C[ tu e=ti trist, ce-mi pas[ mie?
Nici vreu s[ =tiu de ce te doare,
De grijile ce te fr[m`nt[,
De inima ta care moare...
Tu e=ti poet, deci c`nt[.
De te ur[sc, de te sf`=ie
Vr[jma=ii t[i, ce-mi pas[ mie?
Z`mbind, tu r[nile-\i ascunde,
+i-n stele sufletu-\i av`nt[,
Cui te love=te, nu-i r[spunde...
Tu e=ti poet, deci c`nt[.
De-\i pl`ng ai t[i, ]n s[r[cie,
+i-i vezi murind, ce-mi pas[ mie?
Tu du-m[-n alte lumi, senine,
C[ci singura-\i chemare sf`nt[
E s[ m[-nvesele=ti pe mine;
Tu e=ti poet, deci c`nt[.
Iar dac-un v`nt de nebunie
Peste via\a ta pustie
S-abate pentru totdeauna,
}n noaptea care te-nsp[im`nt[
Prive=te stelele =i luna
Sur`z[tor, =i c`nt[.
77
SONET
M-am reg[sit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul vis[tor de alt[dat[!
M[ simt plutind — privirea mea-nsetat[
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, ]n van mai cat[
Viclenii ochi... ]i =tiu at`t de bine!
O, nu mai tremur c`nd m[ uit la tine,
+i azi te iert, c[ci rana-i vindecat[.
Iar visul t[u — ca p`nza Penelopii —
Se \ese ziua, noaptea se distram[...1
Noian de ]ntuneric ne desparte!
Z[darnic z`mbitoare te apropii,
+i glasul t[u tremur[tor m[ cheam[ —
Tot mai str[in[-mi e=ti, tot mai departe...
SONET
Din tot ce ne-a fost drag mai ]nainte
Pove=ti r[m`n =i c`ntece-nvechite;
Ne fur[ clipele, pe nesim\ite,
Din flori mirosul, sensul din cuvinte:
+i-n lini=tea-nser[rii, ce ne-nghite,
Ca frunzele uscate pe morminte,
1 Stratagem[ prin care ]=i am`n[ pe\itorii Penelopa, sper`nd ]n
re]ntoarcerea so\ului ei, Ulise — eroul Odiseei.
78
Se scutur[ aducerile-aminte
Pe inimile noastre ostenite.
Ruini suntem, =i orice g`nd ne doare,
C[ci e f[cut din temeri =i regrete.
Te blestem[m, =i totu=i, cu ce sete
}ntindem buzele tremur[toare,
Vr[jita-\i und[ s[ ne mai ]mbete,
Via\[ — pururea fermec[toare!
SONET
C`\i ochi frumo=i =i vis[tori, poete,
N-or fi pl`ng`nd pe versurile tale!
A, de-ai putea s[ le-nso\e=ti ]n cale,
Te-ai consola v[z`nd cu c`t[ sete
Le sorb fecioarele sentimentale,
Cum te-ndr[gesc, zeu palid cu lungi plete,
+i-=i torc iluzii, =i dorin\i secrete,
+i basme dulci, din c`ntecu-\i de jale:
Pe cartea ta se-nva\[ s[ suspine
At`tea inimi ginga=e, curate...
Tu nici le =tii. }nstr[inat de tine,
De dor te mistui ]n singur[tate;
Doar filele, de sufletul t[u pline,
Str`ng amintiri duioase — flori uscate.
79
SONET
Vr[jit, tot =esul clocote=te-n soare,
+i-i zvon — e nunt[ mare-n lumea mic[:
O pulbere de glasuri se ridic[
Din mii de guri, un templu-i orice floare.
Tu n-ai iubit, nu =tii ce va s[ zic[
Puterea asta-n veci ren[sc[toare.
+i totu=i o presim\i, c[ci vis[toare
Te str`ngi de bra\ul meu, parc[ \i-e fric[;
Clipe=ti, =i buzele, nes[rutate,
}\i tremur[, ca-n somn, de-o aiurire,
+i inima nelini=tit[-\i bate...
}n jurul t[u palpit[-ntreaga fire;
Iar florile-s a=a de parfumate,
C[-n clipa asta tu respiri iubire!
S{M{N{TORUL
P[=e=te-n \arin[ s[m[n[torul
+i-n brazda neagr[, umed[ de rou[,
Arunc[-ntr-un noroc via\a nou[,
Pe care va lega-o viitorul.
Sun`nd, gr[un\ele pe bulg[ri plou[:
Speran\a, dragostea lui sf`nt[, dorul
De-a-mbel=uga cu munca lui ogorul,
Le sam[n[ cu m`inile-am`ndou[.
80
Trude=te, f[c[torule de bine,
Veni-vor, roiuri, al\ii dup[ tine,
+i vor culege rodul — bog[\ia.
Tu fii osta=ul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob s[ odr[sleasc[ mia,
Cu s`ngele t[u cald strope=te glia!
SF~NT{ MUNC{
Sf`nt[ munc[ e aceea
Ce r[splata-n ea-=i g[se=te.
De-n\elegi tu asta, cheia
Fericirii tale-o \ii.
Urgisit de to\i s[ fii,
Tu de-a pururea iube=te,
Iar ca s[ tr[ie=ti ]n pace,
Nimic lumii s[ nu-i cei,
Binele te-nva\-a-l face
Ca albina mierea ei.
1907
Minciuna st[ cu regele la mas[...
Doar asta-i cam de multi=or poveste:
De c`nd sunt regi, de c`nd minciun[ este,
Duc laolalt[ cea mai bun[ cas[.
O, sunt at`tea de f[cut, vezi bine,
De-at`tea griji e-mpresurat un rege!
At`tea-s de aflat! — +i, se-n\elege,
Scutarul1 lui nu poate fi oricine.
81
— Ce \ar[ fericit[, maiestate!...
Se l[f[ie=te gure=a Minciun[.
C[ numai Dumnezeu te-a pus — cunun[
De-n\elepciune =i de bun[tate —
P[stor acestui neam ce sta s[ piar[,
Ce nici nu s-ar mai =ti c-a fost, s[rmanul,
De nu-=i afla sub schiptrul t[u limanul,
De nu-\i sta-n m`n[ bulg[re de cear[.
C[ tu s[lbatici ai g[sit aice,
S[lbatici, =i mi=ei, =i pro=ti de-a r`ndul,
+-o s[r[cie cum nu-\i dai cu g`ndul...
Dar faci un semn, =i-ncep s[ se ridice
O=tiri, cet[\i, palate — lume nou[,
Izvoarele vie\ii se desfund[;
De pretutindeni bog[\ii inund[;
+i tu le-mpar\i cu m`inile-am`ndou[.
Azi la cuprinsul t[u r`vne=te-o lume.
E-o veselie =-un bel=ug ]n \ar[,
C[ vin =i guri fl[m`nde de pe-afar[.
Tot crugul2 sun[ de sl[vitu-\i nume.
Ia uit[-te, p[m`ntul ce-mbr[cat e...
Cresc flori pe unde calci, =i r`de firea.
Tu-mpar\i norocul numai cu privirea.
}ncai \[ranii zburd[ pe la sate!...
1 Scutar — scutier, aghiotant.
2 Crug — orbita unei planete.
82
+i-i place regelui. E lucru mare
Cum farmec[ pe regi Minciuna. Drept e
C[ ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleas[ desf[tare.
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
— M[ria-ta, e un str[in afar[,
Cam tren\[ros, dar pare-un om de seam[,
+i... Adev[rul parc-a zis c[-l cheam[...
De unde-o fi... c[ nu-i de-aici din \ar[.
Minciuna palid[-=i tope=te glasul:
— O, nu-l primi\i! }l =tiu, e vestitorul
De r[u, ce face pe-atot=tiutorul
+i vede pr[bu=irea la tot pasul.
E cel ce ]mpotriva ta conspir[.
Invidia ]n inima lui geme
+i gura lui e plin[ de blesteme.
Tu nu po\i auzi ce vorbe-n=ir[...
— +i totu=i, zice regele, s[ vie!
Dovad[ c[ chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac =i monarhii c`te-o nebunie...
Privind ]n ochii regelui, str[inul,
Cu bra\ele pe piept ]ncruci=ate,
R[spic[ vorba: — |ara, maiestate,
E-n dur[t greu. Tu nu-i auzi suspinul,
C[ci muzici c`nt[-n juru-\i. +i slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurar[,
83
De nu mai po\i vedea pe cei de-afar[,
Pe bunii t[i supu=i — cei mul\i =i harnici.
C[ n-ai cercat spre ei s[-\i spinteci cale
S[ =tii =i-n \ara ta ce suflet bate,
N-ai vrut dec`t spin[ri ]ncovoiate
+i guri deschise laudelor tale.
C[ de-a fost om s[-\i steie drept ]n fa\[,
Ca pe-un vr[jma=, l-ai dep[rtat de tine.
B[tr`nii pier. Dar oaste nou[ vine,
+i dureroase lucruri mai ]nva\[!
P[r[zi, decor de teatru, lumina\ii,
Tot ce pe vulg =i pe copii ]n=al[,
Aceasta-i toat[ slava ta regal[.
Pe tristul gol din juru-\i — decora\ii!
Tu-n \ara asta nu vezi dec`t raiul
Ce-ai t[i \i-l ticluiesc ]ntr-o clipit[:
Ruin[-i sub h`rtia poleit[,
Sub cr[ngi de brad trosne=te putregaiul,
Dar tu e=ti fericit. Lingu=itorii
}nal\[ imnuri prosl[virii tale
+i fac s[ n-auzi c`ntecul de jale
Cu care-=i adorm foamea pr[=itorii.
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Nu \i-ai iubit poporul, maiestate!
Sau nu l-ai ]n\eles, =i e totuna.
De sus =i p`n[ jos s-a-ntins Minciuna —
Ea leag[ =i dezleag[-n \ar[ toate.
84
Iar ca s[-\i dea o spum[ de m[rire,
Ca pe-un copil te poart[ =i-\i arat[
Sclipiri =i flori...
         Afla-vei tu vrodat[
Cumplita vremilor dest[inuire?...
+i ce speran\e se puneau ]n tine,
Ce vesel \i-a ie=it poporu-n cale,
Cu p`ine =i cu sare!... Osanale!
M`ntuitorul lui credea c[-i vine.
Ce vesel \i-a ie=it poporu-n cale!
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
+i ce credin\[ trist-o s[-i r[m`n[;
C[ n-ai putut spre el ]ntinde-o m`n[,
Din greaua plato=-a trufiei tale!
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
C-acestea nu l-au de=teptat pe rege,
C[ Adev[rul a fost dat afar[
+i slugile l-au ]mbr`ncit pe scar[,
Fire=te, de la sine se-n\elege.
*
Trec anii. +i ce dulce-i am[girea!
“Tu zeu e=ti printre regi! M[rire \ie!...”
}n j`l\u-i moale, tol[nit[, scrie
Cu pana ei de aur Lingu=irea.
De-abia se ispr[ve=te-o s[rb[toare,
+i-ncepe alta. Muzicile c`nt[...
85
}mbrac[-te-n podoabe, \ar[ sf`nt[,
S[ nu mai =tie nimeni ce te doare!
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hream[tul acesta care cre=te?
Se zguduie p[m`ntul =i muge=te,
Ca marea, c`nd o biciuie tempesta1.
Se-nal\[ fl[c[ri, bra\e desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu =i rece.
N[prasnic v`ntul nebuniei trece
+i spulber[ noianul de p[cate.
}n vaiete se pr[bu=e=te-o lume
Cl[dit[ pe minciuni. Dar ce m`nie!
Cum =uier[ cumplita vijelie!
Sar fra\ii ]ntre ei s[ se zugrume.
Uscata brazd[ cere iar[=i s`nge.
Femei cu p[rul despletit, nebune,
+i-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ur[ ce z[gazu-=i fr`nge!
Deschide ochii mari b[tr`nul rege
+i, tremur`nd, din jil\u-i se ridic[.
Au cine lini=tea lui scump[-i stric[?
+-al vremii rost el tot nu-l ]n\elege.
1 Furtun[ (it.).
86
CUV~NTUL
Ca-n basme-i a cuv`ntului putere:
El lumi aievea-\i face din p[reri,
+i chip etern din umbra care piere,
+i iar[=i azi din ziua cea de ieri.
El poate mor\ii din morm`nt s[-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic e=ti,
Str[ba\i ]n orice loc =i-n orice vreme,
+i mii de feluri de vie\i tr[ie=ti.
Te-atinge doar, =i tu — o biat[ clip[
Ce tremur[-ntre dou[ ve=nicii —
Prive=ti de sus a lumilor risip[,
+i toat-a lor z[d[rnicie-o =tii.
Aprinde-n inimi ur[ sau iubire,
De moarte, de via\[-i d[t[tor,
+i neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce m`ntuirea lor.
*
Voi, c[ror vi s-a dat solia sf`nt[
De preo\i ai acestei mari puteri,
Voi, ]n al c[ror suflet se fr[m`nt[
}ntunecate valuri de dureri,
+i g`nduri de-un ]ntreg popor g`ndite,
Nu duce\i minunatul vostru dar
Ofrand[ m`inilor nelegiuite,
Ci, ca pe sf`nta mas[ din altar,
87
A-mp[rt[=irii tain[ preacurat[,
A=a cuv`ntul s[ vi-l preg[ti\i —
Ca mii de inimi la un fel s[ bat[,
+i miilor de veacuri s[ vorbi\i.
NUNQUAM RIDENTI1
Ciuli urechile =i, flutur`nd din cap,
Se dep[rt[ bodog[nind:
— C[ multe lighioane, Doamne, mai ]ncap
+i-n lumea asta!... }ns[ eu m[ prind
C[ nu e alta mai netrebnic[ sub soare
Ca sec[tura asta de privighetoare...
— Stai, frate, zice calul. Ce \i s-a-nt`mplat
De e=ti a=a de sup[rat?
— Tu n-o auzi?... Eu a= turba s[ stau mai mult
Aici. Ce naiba? Nu ca s[-i ascult
Acela=i =i acela=i \`rl`it
Cu-a=a de lungi urechi am fost cinstit.
+-apoi — s[-\i spun — pe l`ng[ c[ nu-mi place,
Dar, ]n\elegi c[... nici nu-i serios
C-o astfel de dihanie s-avem de-a face,
Eu, care lui Isus Hristos
I-am ]nlesnit intrarea ]n Ierusalim,
+i tu — c[ci noi =i la ispr[vi ne potrivim —
Tu care duci la glorie-mp[ra\i,
Noi, ]n sf`r=it, de-at`tea fapte mari lega\i...
— Ci las[-le p[catelor de fapte mari,
+i vino s-ascult[m. A=a-s de rari
1 Celui care nu r`de niciodat[ (lat.).
88
+i scumpe clipele aceste,
C`nd parc[ zbori,
C`nd ui\i c[ ai s[ mori,
C`nd \i se pare c[ tr[ie=ti ]ntr-o poveste...
O, clipele aceste sunt a=a de rari!
+-un c`ntec e-un izvor de fapte mari.
Tu prea e=ti serios de felul t[u;
Nu =tii s[ r`zi, =i asta-i foarte r[u;
Nu-\i faci idee c`t ]\i =ade de ur`t
C`nd stai a=a posomor`t.
Pe mine c`ntecul m[ face vis[tor,
+i nu c[-s cine =tie ce cunosc[tor,
Dar, uite, diminea\a mai ales,
C`nd ron\[i iarba-nrourat[-n =es,
+i c`nd ]ncep privighetorile,
De parc[ pl`ng =i florile
De-at`ta viers, de-at`ta duio=ie,
}mi uit de toat-a neamului robie:
Cu mii =i mii de ani m[-ntorc ]n urm[;
St[p`n pe verzi pustiuri pasc, ]n turm[,
Ne=tiutor de fr`u,
Pe-nc`nt[torul \[rm al unui r`u
}n care, noaptea, dorm minunile cere=ti...
O, caii n[zdr[vani de prin pove=ti,
Ce s-au ales la toate pricepu\i
+i-n toate luptele biruitori,
De bun[ seam[ c[ au fost crescu\i
De mici ]n c`ntec de privighetori...
Ia!...
   +-am`ndoi t[cur[.
Dar farmecul acesta, mai presus de fire,
Cu c`t umplea un suflet de iubire,
Cu-at`t umplea pe cel[lalt de ur[.
89
T~LCUL
S[ fii tu, c`rti\[, judec[toare,
Ce zici?... Minune-ar fi o lume f[r[ soare!
DREPTATE
Sf`nt l[ca=ul de la Putna m`ndru str[luce=te-n soare,
Glasuri de argint r[vars[ clopotele sl[vitoare,
Str[duind credin\a veche din morm`nt s-o mai ]nvie.
“Darnici domni erau pe vremuri, l[uda\i de-a pururi fie!...
Nestricat de viermi r[m`ne singur numele cel bun;
Darnici domni erau pe vremuri”, toate clopotele spun.
Ci aude +tefan Sf`ntul, l`ng[ spada lui culcat,
Cum c`nt[rile sl[virii p`n[-n cripta lui str[bat;
+i f[c`ndu-=i roat[ g`ndul peste c`te-a fost tr[it,
Strig[ din morm`nt dreptatea Marelui Nedrept[\it:
“Domn am stat Moldovei mele, =i norodului p[rinte,
Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte...
Dar str[jerul lor =-a toate purt[tor de grij[ cine-i?
Cine-n pace duce greul bog[\iei =i luminei,
+i-n r[zboi cine-i viteazul f[r[ slav[, f[r[ nume?
Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn
 din lume
E s[racul. El palate =i biserici =i podoabe
F[r[ pre\ a dat Moldovei — El, cu m`inile lui roabe.
El mi-a fost puterea-n lupte, =i ]n lini=te norocul.
C`nd =tergeam de s`nge spada =i vroiam vremea =i locul
Biruin\ii noastre scumpe c-un dar scump s[ le cinstim,
90
El comori c[ra Sucevei, ziduri m`ndre s[ zidim,
El f[cea-n al clipei st`mp[r, cu durerea lui de \ar[,
Din p[m`nt stropit cu lacr[mi flori de aur s[ r[sar[!”
Domnul tace, Sf`ntu-i nume ]n r[zboiul vremii scut ni-i,
“Darnic e s[racul”, c`nt[ toate clopotele Putnii.
SL{VIT E VERSUL
}n vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus.
Se deap[n[ pe r`nduri, ca firul de pe fus,
Din volbura de vorbe se deap[n[ u=or
Un c`ntec ce spore=te, mai larg, tot mai sonor,
E opera vr[jit[ ce din nimic se-ncheag[,
+i nu-i nici o nevoie ca lumea s-o-n\eleag[.
}n vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus.
Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus,
Iar critica solemn[, ce-n gol vede-ad`ncime,
Ca un copil adoarme ]n leag[nul de rime.
Sl[vit e versul — c`ntec, miraj, ]ntraripare —
E-n Nemurire-o carte de liber[ intrare.
Tu ia doar la crestarea silabelor aminte,
S[ nu prea bat[-n struna =tiutelor cuvinte,
Ci-n r[suciri de fraze, cu vorbe de la tine,
F[ sunetele goale s[ ni se par[ pline,
Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint,
Dintr-o-nc[pere-ngust[ f[c`nd un labirint.
Nici =ir, nici sens... Acestea ne-ar dezv[li secretul,
Am =ti ce spui, ce cuge\i. +i, pentru noi, poetul
91
Cu c`t mai nen\eles e, cu-at`t e mai profund.
Ce mici devin chiar zeii c`nd nu se mai ascund!
Din patru-n patru versuri, =i plan, =i ritmu-\i schimb[,
Ca tot ce scrii s[ par[ c[-i scris ]n alt[ limb[.
La titlu s[ iai seama: sonor, bombastic, vag,
+i cu ceva macabru, s[ ne-nfiori din prag.
C[ci titlul e alarma. Ca-n tr`mbi\[ s[-l suni:
O inim[ ]n fl[c[ri, La casa de nebuni,
}n cript[, Flori de s`nge... +i nu-i zor nicidecum
Ca titlul cu povestea s[ aib-acela=i drum.
Am[gitor de g`nduri, un motto mistic pune,
S[-=i tremure lumina — un far peste-o genune.
Sub el psalmodic versul silabele s[-=i joace,
}n fierbere de glasuri, ca apa la r[stoace.
Iar toat[ poezia — cui sens ar vrea s[-i cate —
Mai limpede s[-i par[ citit[ de-a-ndarate.
De-o scrii s[ fie pleav[ ]n spulberarea vremii,
Au strig[t nou ]n plenul cinstitei Acadèmii,
Oricum \i-ai prinde g`ndul, pe zor sau pe-ndelete,
+i-n orice dan\ retoric, tu nu uita, poete,
C[ vorba-i ca =i omul — ]n lume sau ]n art[ —
Cu at`t mai juc[u=[, cu c`t e mai de=art[.
TRIUMFUL A+TEPT{RII
Nebiruit e omul ce lupt[ cu credin\[!
El =tie c[ pe lume nimic z[darnic nu-i;
C[ dincolo de truda =i jertfa clipei lui,
}n tain[, vremea \ese la sf`nta biruin\[;
92
C[ vuietele toate viseaz[ armonie,
C[... este o dreptate, =i... trebuie s[ vie!
Talazuri n[v[leasc[-l! vr[jma=a lumii ur[
}ntunece-i via\a ]n bezn[ de minciuni!
Copiii lui ]nchid[-l ]n casa de nebuni!
Loveasc[-l orice m`n[! huleasc[-l orice gur[!...
El simte cum ]i cre=te din inim[ o floare
Cu-at`t mai luminoas[, cu c`t mai mult ]l doare.
Te-ai ]ntrebat vrodat[ din ce undire-nceat[
De lacrimi t[inuite se na=te un izvor?
De mii de ani ]n piatr[ love=te r[bd[tor,
Strop dup[ strop, s-o sparg[... Drum greu a fost...
Dar... iat[!
}n valuri de lumin[, chemat de dorul m[rii,
Un fluviu nou veste=te Triumful A=tept[rii.
VALURI
Vis`nd ]mp[ratul s[ rup[ hotarele ce-l ]ngr[deau,
+i marea-i putere s-o-ntind[ pe-ntregul p[m`nt =i pe m[ri,
T[rie de vifor pusese ]n sufletul o=tilor lui,
Ca nici un vr[jma= s[ mai poat[ cu armele-a-i sta ]mpotriv[;
Iar ochii de fiar[ fl[m`nd[ rotindu-=i-i peste cuprinsuri,
Vedea cum noroadele toate ]n cale-i se pleac[-ngrozite,
Vedea cum cet[\i ]nt[rite, palate de piatr[ =i domuri,
Cu v`lva at`tor coroane, ca pleava se spulber[-n v`nt.
+-a fost un blestem pe ursita s[rmanelor neamuri de-atunci,
C[-n scrum =i-au v[zut pref[cut[ ]ntreaga lor munc[
de veacuri.
93
Scr`=nind lupt[torii, ]n iure=, ca iarba sub coas[ c[deau,
N[prasnic v`rtejul pieirii din \ar[ ]n \ar[ trecea —
}n urm[-i coloane de fl[c[ri zbucneau din cet[\i n[ruite —
+i-n vuietul cr`ncen al mor\ii, sub negrele stoluri de corbi,
Trufa=, ]mp[ratul c[lare, cu r`njet privindu-=i isprava,
Prin r`uri de lacrimi =i s`nge, pe punte de le=uri trecea.
Dar iat[ c[ tocmai ]n ceasul c`nd bra\ele sta s[-=i ]ntind[,
P[m`ntul ]ntreg s[-l cuprind[, un r[cnet de leu, din ad`ncul
S[lbaticei Asii, ]i spune c[ nu-i ]nc[ lupta-ncheiat[.
“O, nu, Ilderim, nu e ]nc[ p[m`ntul pustiu de viteji:
Timur ]\i st[-n fa\[, iar spada-i e sor[ cu spada lui Mircea,
+i ce s-a-nceput la Rovine, sf`r=i-se-va la Angora!”
El zice, =i una spre alta s-azv`rl ]nt[rtatele oarde,
+i r`nduri de r`nduri izbite, cu vuiet de valuri se sparg.
Trei zile-=i \in clipele tulburi pe stemele celor doi crai.
Se mi=c[-n bulucuri1 mul\imea, se rupe =i iar se-mpreun[,
Cad p`lcuri sub p`lcuri de-a valma, =i altele proaspete vin,
Iar hream[tul cre=te =i scade, ca-n spulber de viscol purtat.
Ci iat[ c[-n seara din urm[, str`ng`ndu-=i ]n pinteni arapul,
C[rare-=i despic[-n n[val[ Timur cu hangerul ]n m`n[.
Spore=te cu el v[lm[=agul — amestec de glasuri pripite...
Din mijlocul lor se aude un muget de fiar[-njunghiat[.
E prins Baiazid — =i deodat[ se st`mp[r[ clocotul luptei.
E prins Baiazid — =i osta=ii r[m`n ]mpietri\i ca de-o vraj[.
Mai sunt oare fulgere-n ceruri?... P[m`ntul pe-al lui =i
l-a stins!
Timur ]=i prive=te vr[jma=ul cu lini=tea celui puternic.
O cu=c[ de fier i s-aduce... }n van, Ilderim, te mai zbuciumi,
1 Buluc — ceat[ ]narmat[.